Amanat/implinit

Mai e putin si se incheie anul si nu reusesc sa imi dau seama CUM l-am petrecut.  Cand a trecut? Ce am facut? Anul trecut mi-a fost cumva mai usor, pentru ca toate se calculau cu “Inainte” sau “Dupa ce l-am nascut pe Vlad”. Dar anul acesta nu imi gasesc punctele de reper, caci toate parca s-au derulat cu viteza luminii.

Si ce ma enerveaza este ca de fiecare data ma gandesc in sinea mea ca “mai am timp” si pentru tot ce imi doresc si nu apuc sa fac. Si uite cum de la o zi la alta, trece anul! M-am obisnuit sa aman multe dintre lucrurile care nu au un scop anume, de lunga durata. Am inceput sa aman tot mai multe “mofturi” care imi aduceau o bucurie imediata, o placere nevinovata. Cum erau de exemplu cursurile de step sau cursurile de istoria artei sau cele de interpretarea viselor…In ce an le-am facut pe toate acestea? In ce viata? Imi tot spun ca o sa fiu mai organizata si ca o sa imi rezerv timp si pentru mine. Adica pentru mine, Vlad si Radu, caci “mine” in varianta “de una singura cu ale mele” si-a cam pierdut sensul in aceasta etapa a vietii.

Va intrebati ce m-a apucat? Am primit un mail de la pensiopedia.ro acum cateva saptamani. Am crezut ca e o greseala. “Stati putin, am mai imbatranit si eu, dar nici chiar asa. Adica, pe bune, am facut 30 de ani, nu 60…”. Am deschis mailul si am citit provocarea: “Gandeste-te la un lucru pe care l-ai amanat…Timpul nu asteapta sa-ti faci timp.” Si adevarul e ca vom ajunge in acel punct mult mai repede decat ne inchipuim. Iar daca ne preocupa viitorul si ne surade ideea unei pensii private, pai fara nici o exagerare si fara sa ne plangem de mila aiurea, dar ACUM este momentul sa actionam, ca pensia sa insemne ceva la momentul potrivit. Iar despre lucruri “amanate”….oho! Numai cand ma gandesc la carti!!!! Am amanat multe lucruri mai ales in ultimii ani, de cand activitatea mea s-a triplat probabil ca volum, caci altfel nu imi explic de ce imi da cu minus calculul. Plus ca pentru Vladut as da tot timpul din lume!

Cand trec prin astfel de momente, incerc sa pun in balanta si lucrurile care au depasit stadiul de “amanate” si au avansat la “implinite”. Si ma gandesc la teatru. Da! Am reluat teatrul. Cand mi-am dat licenta, Doru Ana mi-a spus “Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa ti se intample”. Si imi doream sa joc teatru, doar ca multi ani televiziunea a avut prioritate. Pana anul acesta, cand am jucat teatru mai mult decat in oricare alt an. Si ma bucur enorm ca nu am mai amanat-o si pe asta, cine stie cati ani…

Imaginile sunt din spectacolul “Teen Spirit” de la Teatrul Excelsior. Azi am avut premiera. Tocmai am iesit de pe scena.

P.S.: Am implinit 27 de ani de la prima filmare. Chiar am dreptul sa ma gandesc la pensie, nu?!

[youtube ssvTaZ05q5w]