Nu e nimic de sărbătorit azi.

Nu e nimic de sărbătorit azi.

Azi ar fi fost ziua ta, tata. Ai fi împlinit 70 de ani. Nu e nimic de sărbătorit azi. Ziua în care numărăm cati ani ai fi avut, precum și ziua în care numărăm cati ani au trecut de când nu mai esti printre noi, au devenit mai degraba prilej de reanalizat viețile noastre si relația cu tine.

Ne-am certat și impacat de multe ori in timpul vieții tale, tata. Dar te anunț ca am făcut același lucru și după ce ai murit. Anul acesta, parca mai mult ca în alti ani, te-am judecat pentru multe reacții, pentru multe decizii. Te-am iertat. Si te-am judecat iar. Dar azi simt doar un dor trist si atat, un dor de certuri și de împăcări.As fi vrut sa iti arat scurtmetrajul pe care l-am filmat cu banii ramasi de la tine. Te-ai fi laudat pe Facebook cu premiile pe care le-a luat, pana cand ti-as fi atras atentia ca exagerezi. As fi vrut de multe ori sa te pot suna si certa pe tine, in loc sa ma cert cu unul dintre fratii mei. Da, as fi vrut sa dau vina pe tine, ca suntem toti trei intr-un fel anume din cauza ta, si tu sa razi. Si rasul tau sa ma faca sa iau lucrurile mai usor in viata, mai senin si mai demn, asa cum m-ai invatat tu. As fi vrut sa ieși și tu măcar o singura data cu carutul la plimbare, cu unul dintre nepotii tai. Ma uit la toți bunicii de prin parcuri și ma gândesc cum ai fi fost tu în locul lor. Dar azi ploua. Azi, de ziua ta, oricum nu ai fi putut sa ieși cu ei în parc. Azi ploua apasat și în sufletul meu.