Inceputul lui 2021

Inceputul lui 2021

“Acasa”, “familie”, “nastere”, “fetita”, “noi 4″… au fost cele mai frumoase si puternice cuvinte ale anului 2020. Hai sa vedem ce ne va aduce 2021, sunt pregatita!

E foarte probabil sa traiesc una dintre cele mai misto aventuri ale vietii mele, din seria celor de povestit nepotilor. Scriu aceste randuri dintr-o camera de hotel din Bratislava, unde ma aflu doar cu Lia, pentru filmarea unui lungmetraj, in care joc unul dintre rolurile pricipale.

Am inceput filmarile in decembrie anul trecut. Stiti voi, 2020, anul ala special… Am luat o mica pauza cat sa petrecem in tara sarbatorile, iar la mijlocul lunii ianuarie am revenit. Si chiar am avut un Craciun si un Revelion de neuitat. Acasa – unde altundeva – doar noi 4 (5 cu tot cu Yorick). Jur ca 2020 m-a facut mai puternica, mai increzatoare in fortele proprii. Parca fiecare obstacol a venit doar ca sa imi arate de ce sunt in stare. Iar copiii, Radu, chiar si casuta noastra, mi-au umplut sufletul de bucurie si mi-au dat energie sa le fac pe toate si inca mai mult decat credeam ca sunt capabila.

Am luat castingul pentru acest lungmetraj in februarie. Eram insarcinata cu Lia si stiam ca vom filma in Romania in septembrie si decembrie. Si apoi… jbang! … lumea s-a schimbat. Initial filmarile s-au amanat, iar apoi s-a decis mutarea lor in Slovacia. Milioane de ganduri si temeri, legate de cum ma voi descurca. Probabil voi lua o bona cu mine (ceea ce presupunea sa si gasesc una la timp!), probabil ma vor insoti si baietii, macar pentru o perioada de timp… va fi ok, cat timp vom ramane sanatosi.

Dar din cauza restrictiilor tot mai severe si din cauza situatiei incerte in care se afla inca tot globul, am decis ca cel mai sigur si simplu pentru toata lumea e sa plecam doar noi doua, baietii sa ramana in siguranta acasa, iar eu sa ii rog pe cei din echipa filmului sa ma ajute cu o persoana care sa stea cu Lia efectiv cat sunt la cadru, dar sa ramana cu mine pe set, cat sa o pot alapta in continuare si sa ii pot fi aproape la nevoie. Cei din echipa lungmetrajului s-au dovedit extrem de intelegatori cu situatia, asa ca iata-ne aici!

Scriu aceste randuri in timp ce Lia doarme. Tocmai ce am cumparat morcovi, spanac si patrunjel radacina de la supermarketul de langa hotel, si ma voi apuca sa ii gatesc mancarea pentru ziua de maine. Bagajul ei pentru filmare e evident mult mai mare decat al meu, caci trebuie sa nu uit sa ii pun schimburi de haine, mancarea de pranz, mancare de seara, tacamuri, servetele, jucarii, adica tot ce ar avea nevoie de dimineata si pana seara, cat timp suntem in locatie. Am filmat si la munte, la zapada, unde a dormit excelent afara, in carutul ei. Fireste, daca dormea ziua in timpul filmarilor, nu dormea la fel de bine noaptea, cand ramaneam doar noi doua in camera de hotel.  Se trezeste si acum brusc in mijlocul noptii, nu doar pentru alaptat, ci ca sa imi arate cele mai noi achizitii: “Ia, uite, mama, ma ridic! Ia uite cum merg prin patul tau, peste tine, pe fața ta! Prinde-ma, mama, ca am ajuns pe marginea patului!”

Am avut mai multe zile cand masina ne-a luat pentru a merge la cadru inainte de 6 dimineata, ceea ce a insemnat sa imi pun ceasul sa ma scoale si la 4:30, pentru a avea timp sa ma pregatesc si sa o pregatesc pe Lia. Si am avut ai filmari care s-au incheiat la 3 dimineata. Deci, aventura, nene! Dar daca ma organizez din timp, totul se poate. Si chiar ne bucuram din plin de experienta.

Lia a implinit aici 8 luni de zile si e cel mai alintat membru al echipei filmului. Pana la aceste filmari, noi am pastrat cat de mult posibil distantarea sociala, asadar Lia nu era genul de copil pe care sa il iei usor de la mine din brate. Dar acum e sociabila si prietenoasa, zambeste tuturor si stie ca “mama pleaca putin pana la cadru sa filmeze ceva si se intoarce imediat.”

Cel mai greu imi e sa fiu departe de Vlad. E cea mai lunga perioada in care suntem despartiti. Evident ca stam mult pe video call-uri, dar tot ma ia cate un dor noaptea… Offf. Partea buna e ca Radu e minunat, jur, e un tata extraordinar, si face ca plecarea mea sa nu fie resimtita de catre Vlad. Au plecat la schi cu rulota in Poiana, iar acum – in vacanta scolara – pleaca iar in Muntii Şureanu. In felul acesta zilele trec mai usor pentru noi toti.

Ce e misto in momentele astea la distanta e sa simti cat de mult iti lipsesc ai tai si cat de tare ii iubesti.

Hai sa ramanem sanatosi ca sa putem avea un 2021 minunat!

P.S. Sus si jos, fotografii din timpul sarbatorilor de iarna, petrecute acasa. Pentru mine absolut fiecare imagine are o poveste a ei in spate, asa de incarcate de emotii fiind zilele petrecute impreuna.