Inceputul diversificarii

Inceputul diversificarii

Se incheie prima luna de cand am inceput diversificarea, asa ca voiam sa las pe blog primele ganduri legate de aceasta experienta cu Lia. Imi dau seama cat de multe am uitat de la Vlad, asa ca mi-am propus sa scriu mai des despre toate aceste etape prin care trec cu ea. Si sa incep un tratament cu lecitina. Glumesc.

Am inceput diversificarea cu cateva zile inainte de a implini 6 luni, dupa ce am primit confirmarea medicului pediatru care o urmareste inca de la nastere. Am respectat intocmai recomandarile sale, nu m-am abatut nicio clipa de la ele. Mi se pare o responsabilitate prea mare, asa ca mi-a fost teama de “experimente”. Chiar daca sunt la al doilea copil si am tot citit ca mamele mai renunta la numarat fiecare gram de piure, eu totusi am respectat si respect in continuare ca o tocilara recomandarile medicului, pas cu pas.

Pasul numarul 1: cumpararea unui scaun de masa pentru ea. Tot medicul pediatru m-a sfatuit sa o pun in scaunul de masa cu cateva zile inainte de a incepe sa ii dau mancare solida, pentru a se acomoda cu el. Altfel, ar fi prea multe noutati deodata. Apoi m-a sfatuit sa ii dau mancare numai in acel scaun, care sa ramana scaun de masa, nu de joaca, si care sa fie asezat langa masa la care mancam si noi. Mi s-au parut foarte bune aceste recomandari, pentru a-i forma bebelusului inca de la inceput un ritual sanatos de a lua masa. Mai tarziu va cere oricum desene…. Mda, hai sa revenim la subiect.

Habar nu aveam ce scaun sa aleg, pentru ca in 6 ani multe s-au schimbat. Mi se pare ca piata de produse pentru copii efectiv a explodat, avand dintr-odata extrem de multe optiuni pentru ORICE. Inclusiv pentru scaune de masa pentru copii. Asa ca am facut ce face orice mama posesoare de cont pe Instagram: am intrebat pe Stories comunitatea care ma urmareste ce scaun imi recomanda. Cred ca vreo 80% dintre raspunsuri au fost legate de Tripp Trapp de la Stokke. Sincer, nu mai auzisem acest nume pana atunci, desi mai vazusem scaunul in diverse postari pe social media. Dar m-am documentat si am ajuns la concluzia ca e exact ce ne dorim. E un scaun care “creste” odata cu copilul. Adica il poti folosi inca de la etapa de nou nascut, atasand de el un suport special. Si poate fi folosit pana cand copilul e mare (drept urmare i-am comandat unul si lui Vlad, pentru scoala online!). Ba chiar si de adulti. Practic, poti achizitiona diverse accesorii, pentru acelasi scaun de baza, in functie de varsta. Nu uitati la etapa aceasta si de centura de siguranta, care se achizitioneaza separat!

In plus, are un design nordic care imi place foarte mult si care se integreaza perfect in casa noastra. L-am ales lemn natur, dar decizia nu a fost usoara, pentru ca sunt mai multe nuante frumoase. Dar poate tocmai pentru ca sunt asa de multe optiuni, am ramas la varianta natur si l-am personalizat cu numele ei. Am asezat-o in el, asa cum am fost sfatuiti, cu vreo saptamana inainte de inceperea diversificarii. Mai intai cateva minunte, apoi am crescut timpul treptat.

Pasul numarul 2: legumele. Cum dupa atatea luni de lapte de san, cel mai pur aliment din lume pentru bebelusa mea, dintr-odata sa ii dau… morcovi!?! Nu vreti sa stiti cat m-am frasuit prin supermarket, pe la raioanele bio, sa aleg cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cel morcov. Primul morcov. Stiu, suna ridicol pentru cineva din afara acestei probleme, dar astfel de gesturi aparent absurde sunt cele pe care le vom tine minte peste ani, caci sunt cele care contin de fapt emotiile unui nou inceput.

Pasul numarul 3: prima gurita de piure de legume. Radu, Vlad, veniti aici! Pune-i babetica! Da-i jos babetica, ca o enerveaza! Porneste camera! Alege prima lingurita! Du-o la gurita ei si… prima reactie! Doamne cat de multe grimase pot face cand gusta pentru prima oara un aliment nou: si mirare si dezgust si placere si curiozitate si dorinta de mai mult… toate, in doar cateva secunde. ADOR sa ii fiu alaturi in acest proces! Asadar, prima masa a fost un succes! Chiar si urmatoarele 5, cand manca tot, cu mare pofta. Desigur, vorbim doar de cateva grame. Uneori musca din farfurie de foame. Ce mai, totul bine si frumos pana la…

Pasul numarul 4: prima reactie alergica. Cam prin ziua a 6-a de la inceputul diversificarii i-au aparut primele bubite pe spate. Nu erau primele bubite din viata ei, trecand prin astfel de episoade si in trecut. Dar pentru ca de data aceasta coincideau cu inceputul diversificarii, am oprit tot. Am luat pauza 5 zile. Foarte frustrant. Mi se parea ca merge totul perfect si dintr-odata fetita mea avea o alergie. Macar de as fi stiut la ce! Caci dupa ce am facut pauza si am intrat inclusiv eu pe regim, am reinceput diversificarea cu morcov, iar la 3 zile alte 2 bubite. Ok, deci morcovii sa fie de vina? N-as zice, pentru ca la inca 3 zile doar de morcovi nu au mai aparut deloc bubite. Iar in ultimele doua saptamani, inclusiv in Slovacia, i-au mai aparut random cate una – doua, si dispar de la sine, fara sa am nicio idee ce anume le-ar putea declansa.

Intre timp, pentru ca este in continuare preponderent alaptata, eu am ramas pe regimul recomandat de medic, care elimina posibili alergeni, si am slabit de am ajuns la 46 kg. Si fara un rezultat clar. Sper ca la un moment dat sa ne dam seama, impreuna cu medicul ei, la ce anume e alergica. Dar pare a fi un proces de lunga durata.

Pasul numarul 4: azi introducem carnita. Continui diversificarea, conform recomandarilor, si azi introduc carnita de pui. Alt gust nou, alte reactii, alta filmare care sa surprinda momentul.

Mananca cu mult mai putin elan decat Vlad la varsta ei. Abia acum realizez ca el era un mancau! Efectiv ma certa daca intarziam doua secunde in plus sa ii duc lingurita la gura. Lia, in schimb, a mancat bine cat timp ii dadeam 30 – 40 grame. Dupa ce am sarit de 90 grame, jale. Acum ii pun 120 grame legume in bolul ei si mi se pare o cantitate enorma, cu care ducem o lupta grea. Vlad o radea in cateva minute, de imi era teama mereu ca o sa o vomite. Cu Lia masa dureaza in jur de 30 – 45 minute, aplicand o serie intreaga de strategii. Trebuie sa o prinzi cand ii e foame, dar nici prea foame. Cand e odihnita, dar nici trezita din somn. Cand mancarea e calduta, dar doamne fereste prea calda, ori prea rece. Cand nu e nimic interesant care sa ii distraga atentia pret de 5 lingurite la rand. In Slovacia, neavand nici scaunul ei la mine, ii dadeam tinand-o cumva in brate, pe piciorul meu stang. Si din cand in cand se arcuia, nervoasa, de imi sarea mancarea peste tot. A ajuns piureul ala prin toata camera, inclusiv pe perdele! Am avut de sters serios dupa fiecare masa. Si oricum, o tineam cateva minute pe picior, apoi o duceam la geam si incercam sa ii mai dau 2 – 3 lingurite cat privea oamenii de la distanta, apoi o mutam in fata oglinzii si ii mai dadeam si acolo… haos. Iar din cand in cand ma intorceam la cantar cu bolul de mancare, masurand cate grame au mai scazut. Recunoasteti traseul? Mai sunt si alte mame ca mine pe aici?

Ma bucur ca am revenit acasa si ca ieri i-am dat toate cele 120 grame in scaunul ei de masa, recomandat de voi. A fost un record!

Chiar si asa, cu mai mari eforturi decat la Vlad, tot ma bucur enorm sa fiu alaturi de ea in acest proces. Plus ca, ma consolez cu gandul ca daca Vlad a mancat asa de bine cand era bebelus, iar acum mananca cu chiu cu vai doar 5 lucruri, poate cu Lia va fi invers!

Promit sa revin la subiectul mancarii, dupa ce voi introduce si alte mese. Pana atunci, succes tuturor parintilor aflati la aceasta etapa!