35

35

Am implinit 35 de ani. E destul de ciudat cand iti pica ziua de nastere in pandemie, mai ales cand cu un an in urma, la Paris fiind, iti promiteai ca vei face o petrecere mare, cum nu ai mai facut de la 30! Pentru ca 35 de ani suna intr-un fel… pune presiune, va zic.

Asadar ieri am trait un mix de emotii. Asa cum am trait de altfel tot anul trecut. Pe de o parte am avut o stare stranie legata de contextul actual, o stare de incertitudine, de parca era si nu era ziua mea, ca si cand anul asta ar fi mai degraba intr-o paranteza a omenirii. Nu stim daca sa il numar sau nu, daca se pune sau nu “aniversarea” in sine.

Dar in acelasi timp, varsta de 34 de ani mie mi-a adus enorm de multe, asa ca 35-ul m-a prins cu o multime de impliniri profesionale si, mai ales, personale. Am doi copii minunati si un partener de viata care ma iubeste si ma intelege ca nimeni altcineva. Suntem sanatosi si invatam de la o zi la alta sa ne bucuram mai mult de ce traim, sa vedem partea luminoasa a vietii, incercam pe bune sa fim mai buni, mai generosi, mai muncitori, mai rabdatori, mai toleranti, mai intelepti.

De dimineata, cand m-am trezit, Vlad si Radu au pus la cale o mica surpriza, asteptandu-ma in mansarda cu tortul ales de ei, cu trompete, cu cantec si mare veselie. Am suflat in lumanari avandu-i pe ei 3 langa mine si in gandul meu. Pentru ca stiu cat sunt de fericita uitandu-ma la ei.

35-ul asta a venit dupa 1 an de proiectii, festivaluri, nominalizari si premii cu filmul MO, dupa filmarea unui scurtmetraj si premiera altuia, dupa filmarea unui lungmetraj in UK, dupa o calatorie in Sri Lanka cu tuktuk ul, dupa cumpararea unei casute pe care abia asteptam sa o restauram, dupa o sarcina de 9 luni plina de emotii si nasterea fetitei mele minunate, in plina pandemie. Si toate astea si inca multe altele mi s-au intamplat intr-un singur an! Pare ireal, va jur.

Drept urmare, mi-am inceput viata la 35 de ani incarcata de ganduri, de planuri si proiecte. Mi-am donat ziua de nastere si m-am apucat sa strang bani pentru restaurarea casei-monument a unui batran din muntii Apuseni. Am creat echipa Generatia Abracadabra, odata cu Race for the Cure 2020, pentru a strange bani pentru preventia si tratamentul cancerului. Si astea doar in primele 2 zile la 35 de ani. Sa vedem ce va urma…

Ma simt puternica, implinita, fericita. Traiesc viata pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, dar vreau mai mult! Da, vreau sa ajut mai mult, vreau sa invat in continuare, vreau sa experimentez, sa explorez, sa vad unde ma va conduce iubirea asta infinita ce imi inunda pieptul, de imi ingreuneaza respiratia.

La multi ani!