Marea intalnire din fata spitalului. Prima zi acasa. Inceputul.

Marea intalnire din fata spitalului. Prima zi acasa. Inceputul.

Pe 23 mai, exact in ziua in care Radu si cu mine implineam 16 ani de relatie, ieseam din maternitate alaturi de fetita mea. Dupa 3 zile si 3 nopti in care am fost doar noi doua in spital, urma sa ne intalnim cu Vlad si Radu. Nu am sa uit niciodata aceasta intalnire, cu mastile pe fata, cu lacrimi in ochi, cu flori, cu imbratisari, sarutari, declaratii de iubire si… cel mai frumos colind.

La ora 12 era programata externarea, asa ca fix inainte de a cobori din salonul meu, am alaptat-o pe Lia, sa ma asigur ca nu va plange de foame pe drumul spre casa si nu il va speria pe Vlad din prima clipa. Eram foarte emotionata si cumva ingrijorata de cum va primi el aceasta schimbare. Nu puteam sti care ii va fi prima reactie cand o va vedea, asa ca ma pregateam psihic pentru orice. Imi repetam in gand ca orice reactie e una normala si ca relatia lor oricum se va construi treptat.

Am coborat insotita de asistente. Prin usile de sticla, i-am vazut imediat pe amandoi asteptandu-ne in fata spitalului, cu mastile pe fata si cu un buchet urias de flori si scaunul de masina al bebelinei in brate.

Eram asa de emotionati cu totii, ca parca nici nu stiam cine trebuie sa faca primul pas. Deodata l-am vazut pe Vlad fugind inspre noi doua. Nu am sa uit niciodata cum i s-au inmuiat picioarele si cum a cazut in genunchi langa ea, nestiind ce sa faca mai intai. O mangaia, o pupa, o mangaia iar, si ii spunea lui Radu: “Uite cat de draguta e! Uita-te la ea, tata!” Radu era si el extrem de emotionat si repeta intruna un singur lucru: “Doamne cat e de mica! Doamne cat e de mica! Doamne ce mica e!”… Eu nu mai ziceam nimic. Plangeam de fericire.

Nu am sa uit nici cum, in fata spitalului, Vlad striga mandru catre ceilalti oameni ca: “Ea e sora mea! E sora mea si o cheama Lia Elena! Eu i-am dat numele de Elena!!!”

Imi pare rau ca nu am apucat sa filmez din primul moment aceasta intalnire, dar totul s-a intamplat foarte repede si eram prea atenta la ei, toti ai mei, iar mainile imi tremurau, plangeam… deci nicio sansa sa scot telefonul si sa apas butoanele corecte.

Dar nu am cum sa uit aceste clipe. Nici drumul cu masina spre casa, cand Vlad ne ruga sa facem liniste, ca sa ii cante Liei colindul lui preferat: Holly Jolly Christmas. Ma uitam la ei, fiecare cu locul lui in masina noastra, ma uitam la Radu in stanga mea, si jur ca simteam ca asta e! Asta e fericirea! Ca nu poate fi nimic peste. Mi-am zis ca asta e unul dintre cele mai fericite momente din viata mea, in masina, acum, toti 4, in drum spre casa, spre noua noastra viata. Ah, plang iar cand imi aduc aminte…

Am facut un selfie in fata casei in care am incaput cu greu toti 4 si, dupa ce am intrat, Vlad mi-a aratat toate surprizele pe care mi le pregatisera. In primul rand, facusera ordine luna in lipsa noastra. Radu mi-a marturisit ca aspirasera si spalasera de vreo 7 ori in ultimele 24h, doar ca sa fie siguri amandoi ca e perfect cand ajungem noi doua. Apoi mi-au aratat tortul aniversar. Ne-am cantat “La multi ani” si am suflat in lumanarile ce repezentau cei 16 ani de relatie, dorindu-mi din tot sufletul sa fim mereu la fericiti ca in acea zi.

Nu am sa uit nici cum dormea Lia in patutul ei, nici buchetele de flori primite prin curier care umpleau casa, nici faptul ca tot in aceeasi zi in care m-am intors acasa de la maternitate i-am facut lui Vlad ciocolata de casa. Nu voiam sa ii refuz din primul moment o dorinta. Si cum Lia dormea, m-am pus pe treaba. Aveam atat de multa energie, adrenalina, incat nici nu am realizat cand ma suisem pe scaun ca sa caut laptele praf in rafturile de la bucatarie, proaspat operata. Oricum, mamele au o energie supranaturala in primele zile dupa nastere.

Ii iubesc de nu mai pot. Traiesc cea mai frumoasa etapa a vietii mele. Toate s-au asezat ca in cele mai frumoase vise, pe care nici nu aveam curajul sa le verbalizez.

Aceasta e prima poza a Liei pe care i-a facut-o Radu acasa:

Azi se implinesc 5 saptamani de la iesirea din maternitate, din noua noastra viata de familie. Si e minunat.