Care e sensul?…
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…..Esti unicul copil al parintilor tai. Iti termini scoala, liceul, urmezi o facultate, ii faci mandri. Apoi te indragostesti si te casatoresti cu cea mai frumoasa femeie pe care ai intalnit-o. Te simti norocos, caci e femeia visurilor tale. Apoi iti gasesti un serviciu care iti place. Te muti de multe ori, dintr-un oras in altul, dintr-un apartament in altul. Apare primul copil si esti fericit. Apare al doilea si esti fericit. Apare al treilea copil si esti fericit. Fericit si coplesit si fericit. Calatoresti, dar mai mult prin tara. Incepi sa joci la prono sport sperand sa te imbogatesti peste noapte si sa ai un televizor mai bun, o masina mai buna, un apartament mai bun, o viata mai buna. Se intampla o data si iti schimbi televizorul. Casa ramane aceeasi, si continua sa se umple cu lucruri si amintiri. Anii trec si incerci sa le intelegi sensul. Nu te mai simti fericit. Divortezi de cea care iti era cu o viata in urma aleasa. Incerci sa le ramai apropiat copiilor. Te stradui sa intelegi care e rostul, care e sensul. Te obisnuiesti sa fii singur. Copiii au crescut si sunt la casele lor. Si apoi te plictisesti sa fii singur si iar incepi sa cauti. Si incerci sa intelegi. Iar dupa un timp, simti ca ai gasit un drum. Cu oameni noi. Cu poteci neumblate. Vrei iar sa iti schimbi casa, sa iti schimbi masina, sa iti schimbi viata. Te ia valul. Te bucuri. Esti fericit. Si primesti vestea ca viata ta se opreste curand. Foarte curand. Si nu intelegi. Nu intelegi nimic. Nu intelegi sensul, nu intelegi rostul. Urmeaza sa pierzi tot si nu esti deloc pregatit pentru asta. Esti foarte dezamagit. Trebuie sa iti iei la revedere, dar nu vrei asta. Viata, dar mai mult moartea, te poarta catre un final. Nu crezi intr-o continuare, nu mai ai sperante, nu intelegi de ce tocmai tie. De ce tocmai acum. Nici copiii tai nu inteleg. Nu mai ai timp sa te gandesti care a fost sensul, care a fost rostul. Te lasi purtat. Accepti. Asta e. Atat a fost. Atat ti s-a oferit. Atat ai putut. Copiii iti zambesc si tot ce stii e ca ei sigur te iubesc.
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………..Azi tata ar fi implinit 66 ani.
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
………….
Anca/ 18.11.2019
Sunt sigura ca in viata ce-a avut-o a fost printre cei mai fericiti parinti, pentru ca a avut 3 copii ce l-au iubit si respectat cum s-a cuvenit. O iubire sincera, fara asteptari! Sunt sigura ca de acolo de unde e vegheaza viata voastra si va apara de gandul negru, spre a va fi bine voua, celor ce ati ramas a duce mai departe numele, idealurile si viata! Fii fericita pentru clipele frumoase ce le-ati petrecut impreuna, pentru lectiile invatate de la el, pentru vorbele frumoase si dragastoase spuse la momentul potrivit. Cu asta sa ramai! Meriti asta! Chinul si jalea au trecut, el nu vrea sa le retraiesti! Optimism si viata faina in continuare, cu el in gand si in suflet!
Mădălina/ 18.11.2019
Este un gol care nu se va umple niciodată înapoi…decat dacă am putea sa ii readucem la viață… Și eu mi am pierdut tatăl care avea 61 de ani și astăzi a împlinit 1an și 6 luni de când nu mai este în viața.. Dar știu ca este lângă mine mereu și ma veghează 🙂
Elena/ 18.11.2019
Te inteleg perfect, draga Dana. Acum in Decembrie se implineste un an de cand l-am pierdut pe cel mai bun tata din lume…si intradevar e un gol ce va ramane asa, o cicatrice pe suflet. Dar pe mine ma alina faptul ca am o bucatica din el in puiul de om care s-a nascut cu doua luni inainte sa plece tata. Si tu ai o parte din tatal tau in “Perfectul” tau micut. ? Si apoi ei sigur nu si-ar dori ca noi sa fim triste. Bucura-te de tot ce e bun in viata ta. Doar asa vei reusi sa mergi mai departe. Te imbratisez cu drag!
Ramona/ 19.11.2019
Doamne Dana! Ce m-ai emotionat… azi tatal meu implineste 59 de ani. La multi ani tatalui tau oriunde s-ar afla el!
Daniela/ 23.11.2019
Superb articolul! Bucurati-va de viata, nu este asa de lunga cum pare. Pretuiti momentele frumoase.