Primele 22 de poze din tren. Urmeaza si altele. Acum ati vazut care era expresia mea in timp ce ma uitam pe fereastra, surprinsa in poze de prietenul meu – atinsa de tot ce vedeam.
e de admirat ca ai ales o astfel de destinatie, si ca ai vrut sa vezi reala(adica si partea mai trista), nu doar partile frumoase eventual stand intr-un hotel de lux. felicitari!
Uite un lucru pozitiv: captuseala de la scaunele din tren nu era rupta :))
U know, in Statele Unite gropile de gunoi se exploateaza: prin niste proceduri destul de simple reusesc sa capteze gazul metan emis de biomasa, pe care il transforma in GPL si dupa aia alimenteaza cu el camioanele de gunoi.
A fost si la noi in anii ’80 o incercare de realizare a unei centrale care sa functioneze pe baza de gunoi. A auzit Ceausescu ca prin Franta au reusit aia sa obtina randament bun cu o astfel de centrala si a dat ordin sa facem si noi.
Din pacate la noi nu s-a putut fiindca spre deosebire de gunoaiele francezilor – gunoaiele noastre in anii ’80 nu contineau nici plastic si nici alte chestii cu potential caloric ridicat :))
India ar trebui sa faca ceva in privinta gunoaielor. Daca tot au atatea minti stralucite in tara + destula tehnologie de varf, ar putea foarte bine sa se concentreze pe exploatarea gunoiului.
Bineinteles si China are o problema similara, dar diferenta de abordare e de la cer la pamant, adica in China chiar exista preocupare pentru aceasta problema, exista colectare, reciclare, gunoaiele nu raman aruncate printre oameni.
Buna Dana! Iti urmaresc blogul de ceva vreme si ma regasesc in felul in care scrii despre lucruri. Poate se intampla asa si pentru ca suntem nascute in acelasi an si aceeasi zodie.
Intr-adevar India arata foarte saraca, insa nu e chiar ceea ce mi-am imaginat. E pacat ca de multe ori, parerile subiective ale oamenilor ne fac sa etichetam un loc inca inainte de a-l vedea. Ma bucur ca am avut ocazia sa citesc parerea ta, cu bune si rele, nu doar o parere transanta. Tu vezi in culori, nu doar in alb si negru!
Mai vroiam sa spun ca prin poza ta din tren reusesti sa transmiti extraordinar de bine ce simteai. Nu stiu daca asta ti-a fost intentia sau ai fost pur si simplu pozata, dar ochii tai reflecta intocmai ceea ce simte un om cu suflet cand vede ceva rascolitor.
Sper ca pozele din locurile frumoase sa echilibreze balanta, asa cum ai reusit sa echilibrezi si impresiile de prin comentarii.
E adevarat. E incredibil de multa mizerie acolo. Dar tot acolo am vazut si cum oameni straini, care nu se mai vazusera niciodata, isi imparteau mancarea cu vecinii de bancheta. Nu are rost sa spun cum se purtau cu mine oamenii din tren pentru ca asta ar putea sa fie interpretata ca ospitalitatea poporului. Eu ma refer la relatia dintre ei. Doi sau trei oameni care nu se cunosteau s-au intalnit in tren si au mancat impreuna pachetele cu mancare de la sotiile lor.
Cu alta ocazie m-am trezit ca cineva cu care imparteam o bancheta exact la ultima clasa de tren (Dana stie cum arata locul ala) a pus un picior pe mine. Am fost socat de gestul lui. Si pe urma mi-am dat seama ca nu a facut-o din nesimtire. Si alti oameni stateau asa si ar fi fost perfect normal ca si eu sa imi intind un picior pe cel de langa mine. De ce? Pentru ca era un loc foarte inghesuit si incomod, iar aceasta pozitie ne-ar fi ajutat pe toti.
Sa ma bucur ca traiesc intr-un loc mai curat in care oamenii cred cu tarie in spatiul personal, intimitate si egoism? Cine a vazut oameni imprietenindu-se in compartimentul de tren la noi? Si nu ma refer la muntomanii care oricum aveau sa mearga pe acelasi traseu in urmatoarele ore.
E de admirat curajul vostru, ca v-ati incumetat sa mergeti si cu trenul, eu nu stiu daca as fi rezistat sa petrec o noapte intr-un tren de-al lor. Noi am stat oarecum intr-un cocon, la hotel, dar oricum nu ai cum sa nu te lovesti de realitatea vietii lor de zi cu zi pe strada, in bazar, oriunde. Cum spunea insa cineva mai sus, ei sunt insa extrem de prietenosi si zambitori si par linistiti si impacati cu viata lor, spre deosebire de noi, care suntem permanent nemultumiti de tot ce se intampla in tara noastra. M-as intoarce oricand in India, sper sa mai am ocazia….Cu mancarea cum te-ai impacat?
… pozele m-au impresionat foarte mult … prima senzatie pe care ti-o da India este aceea de haos. Pare ca nimic nu este pus in ordine, ca totul este lasat la voia hazardului si te miri ca totusi lucrurile functioneaza. 🙂
Buna Dana!
Felicitari pentru toate!
Vroiam sa te intreb despre “Absolutely Fabulous” daca este deschis pentru toata lumea si pe langa ce este Villa Rodizio. Iti multumesc!
@Alexandra P.
Da, este deschis pentru toata lumea, dar din ce citesc pe afis se percepe o taxa de intrare. Iar villa Rodizio este aproape de teatrul Bulandra Icoanei. Daca gresesc, sa ma corecteze careva 🙂
Dana, daca nu ai facut-o deja sa citesti romanul Shantaram…e o poveste adevarata despre si cu India in suflet. Imaginile tale mi se pareau desprinse din roman. Dar e asa de mult dincolo de imaginile alea incat simt sa ti-o recomand calduros. E lunga dar nu o vei lasa din mana.
Heheheh….mie nu trebuie sa-mi zica nimic despre India ,am vazut destule documentare cu si despre ei,despre strazile lor mizerabile,cum toti se aseaza in fund pe unde apuca,trebuie sa-i ocoleasca masinile,o aglomeratie si un miros de nesuportat,sunt multe de zis,cea mai tare faza,a fost cand Dana a spus ca o femeie stergea pe jos cu o carpa.Cu aceeasi carpa stergea si oalele in care facea mancare..asa ca aveti grija unde va cazati,ei au niste obiceiuri imputite.
stefania/ 13.09.2011
e de admirat ca ai ales o astfel de destinatie, si ca ai vrut sa vezi reala(adica si partea mai trista), nu doar partile frumoase eventual stand intr-un hotel de lux. felicitari!
Parmalat/ 13.09.2011
Uite un lucru pozitiv: captuseala de la scaunele din tren nu era rupta :))
U know, in Statele Unite gropile de gunoi se exploateaza: prin niste proceduri destul de simple reusesc sa capteze gazul metan emis de biomasa, pe care il transforma in GPL si dupa aia alimenteaza cu el camioanele de gunoi.
A fost si la noi in anii ’80 o incercare de realizare a unei centrale care sa functioneze pe baza de gunoi. A auzit Ceausescu ca prin Franta au reusit aia sa obtina randament bun cu o astfel de centrala si a dat ordin sa facem si noi.
Din pacate la noi nu s-a putut fiindca spre deosebire de gunoaiele francezilor – gunoaiele noastre in anii ’80 nu contineau nici plastic si nici alte chestii cu potential caloric ridicat :))
India ar trebui sa faca ceva in privinta gunoaielor. Daca tot au atatea minti stralucite in tara + destula tehnologie de varf, ar putea foarte bine sa se concentreze pe exploatarea gunoiului.
Bineinteles si China are o problema similara, dar diferenta de abordare e de la cer la pamant, adica in China chiar exista preocupare pentru aceasta problema, exista colectare, reciclare, gunoaiele nu raman aruncate printre oameni.
Oana-Maria/ 13.09.2011
Sfasietor, impresionant si foarte dureros. Cuvintele sunt de prisos…
Lavinia/ 13.09.2011
…clar ,ROMANIA E CURATA!!! nu ma mai plang in veci de mizeria de prin tara !!! trist dar adevarat!!! Asteptam si partea frumoasa a Indiei ,Dana!
Alina/ 13.09.2011
Buna Dana! Iti urmaresc blogul de ceva vreme si ma regasesc in felul in care scrii despre lucruri. Poate se intampla asa si pentru ca suntem nascute in acelasi an si aceeasi zodie.
Intr-adevar India arata foarte saraca, insa nu e chiar ceea ce mi-am imaginat. E pacat ca de multe ori, parerile subiective ale oamenilor ne fac sa etichetam un loc inca inainte de a-l vedea. Ma bucur ca am avut ocazia sa citesc parerea ta, cu bune si rele, nu doar o parere transanta. Tu vezi in culori, nu doar in alb si negru!
Aliceee Traveler/ 13.09.2011
Doamne cata mizerie si cata saracie! Ce poze triste :(((((
Alina/ 13.09.2011
Mai vroiam sa spun ca prin poza ta din tren reusesti sa transmiti extraordinar de bine ce simteai. Nu stiu daca asta ti-a fost intentia sau ai fost pur si simplu pozata, dar ochii tai reflecta intocmai ceea ce simte un om cu suflet cand vede ceva rascolitor.
Sper ca pozele din locurile frumoase sa echilibreze balanta, asa cum ai reusit sa echilibrezi si impresiile de prin comentarii.
Dana/ 13.09.2011
@Alina
A fost o poza furata, asa cum spuneam. N-ai cum sa ramai indiferent.
Rox/ 13.09.2011
Cat de subiective sunt notiunile de saracie si bogatie…
alex/ 13.09.2011
E adevarat. E incredibil de multa mizerie acolo. Dar tot acolo am vazut si cum oameni straini, care nu se mai vazusera niciodata, isi imparteau mancarea cu vecinii de bancheta. Nu are rost sa spun cum se purtau cu mine oamenii din tren pentru ca asta ar putea sa fie interpretata ca ospitalitatea poporului. Eu ma refer la relatia dintre ei. Doi sau trei oameni care nu se cunosteau s-au intalnit in tren si au mancat impreuna pachetele cu mancare de la sotiile lor.
Cu alta ocazie m-am trezit ca cineva cu care imparteam o bancheta exact la ultima clasa de tren (Dana stie cum arata locul ala) a pus un picior pe mine. Am fost socat de gestul lui. Si pe urma mi-am dat seama ca nu a facut-o din nesimtire. Si alti oameni stateau asa si ar fi fost perfect normal ca si eu sa imi intind un picior pe cel de langa mine. De ce? Pentru ca era un loc foarte inghesuit si incomod, iar aceasta pozitie ne-ar fi ajutat pe toti.
Sa ma bucur ca traiesc intr-un loc mai curat in care oamenii cred cu tarie in spatiul personal, intimitate si egoism? Cine a vazut oameni imprietenindu-se in compartimentul de tren la noi? Si nu ma refer la muntomanii care oricum aveau sa mearga pe acelasi traseu in urmatoarele ore.
Valentina/ 13.09.2011
E de admirat curajul vostru, ca v-ati incumetat sa mergeti si cu trenul, eu nu stiu daca as fi rezistat sa petrec o noapte intr-un tren de-al lor. Noi am stat oarecum intr-un cocon, la hotel, dar oricum nu ai cum sa nu te lovesti de realitatea vietii lor de zi cu zi pe strada, in bazar, oriunde. Cum spunea insa cineva mai sus, ei sunt insa extrem de prietenosi si zambitori si par linistiti si impacati cu viata lor, spre deosebire de noi, care suntem permanent nemultumiti de tot ce se intampla in tara noastra. M-as intoarce oricand in India, sper sa mai am ocazia….Cu mancarea cum te-ai impacat?
Lacrima/ 13.09.2011
… pozele m-au impresionat foarte mult … prima senzatie pe care ti-o da India este aceea de haos. Pare ca nimic nu este pus in ordine, ca totul este lasat la voia hazardului si te miri ca totusi lucrurile functioneaza. 🙂
Alexandra P./ 13.09.2011
Buna Dana!
Felicitari pentru toate!
Vroiam sa te intreb despre “Absolutely Fabulous” daca este deschis pentru toata lumea si pe langa ce este Villa Rodizio. Iti multumesc!
Dana/ 13.09.2011
@Alexandra P.
Da, este deschis pentru toata lumea, dar din ce citesc pe afis se percepe o taxa de intrare. Iar villa Rodizio este aproape de teatrul Bulandra Icoanei. Daca gresesc, sa ma corecteze careva 🙂
Alexandra P./ 14.09.2011
Iti multumesc pentru raspuns.
Succes in toate!
ian/ 20.01.2013
Sa mai zica sineva ca suntem vai de curul nostru…
Roxy/ 24.03.2015
Ce repede a trecut timpul,parca acum ne aratai acest post
Ana (Milano)/ 24.03.2015
Dana, daca nu ai facut-o deja sa citesti romanul Shantaram…e o poveste adevarata despre si cu India in suflet. Imaginile tale mi se pareau desprinse din roman. Dar e asa de mult dincolo de imaginile alea incat simt sa ti-o recomand calduros. E lunga dar nu o vei lasa din mana.
Rokoll@/ 24.03.2015
Cand ma uit la pozele astea parca nu as mai avea nici un reproș asupra mizeriei din tara noastra. Cred ca o altfel de vacanța m-ar fi deprimat rau
Jack/ 20.09.2015
Heheheh….mie nu trebuie sa-mi zica nimic despre India ,am vazut destule documentare cu si despre ei,despre strazile lor mizerabile,cum toti se aseaza in fund pe unde apuca,trebuie sa-i ocoleasca masinile,o aglomeratie si un miros de nesuportat,sunt multe de zis,cea mai tare faza,a fost cand Dana a spus ca o femeie stergea pe jos cu o carpa.Cu aceeasi carpa stergea si oalele in care facea mancare..asa ca aveti grija unde va cazati,ei au niste obiceiuri imputite.