"Alaptezi?" intra clar in top 3 intrebari post-partum. Dar sunt multe alte intrebari pe care i le poti adresa unei proaspete mame, care ar putea conta.
Am intrat aseara pe contul de Instagram al Andreei Balan si am citit o parte din comentarii. Asa am descoperit ca exista mai multe femei care vor sa stie daca Andreea alapteaza. Sunt, desigur, ingrijorate. Ele stiu ca alaptarea e cea mai buna in primele zile de viata, atat pentru nou-nascut, cat si pentru mama. Doar ca aceste femei par sa omita esentialul: starea de sanatate a Andreei. Cand stii ca femeia era sa moara la nastere, cand stii ca in ultimele zile a mai trecut prin inca 2 operatii importante si ca a stat saraca mai mult pe la terapie intensiva, decat pe acasa, pe tine te intereseaza daca alapteaza sau nu?!?!? Nu inteleg unde e limita! Chiar nu isi dau seama cat de ridicola e intrebarea in context?
La insistentele lor, Andreea ajunge sa se si scuze, explicandu-le ca “a pierdut laptele de la suparare” si ca, oricum, ia multe medicamente in aceasta perioada… “Sa stii ca exista antibiotice si pentru perioada alaptarii” intervine o binevoitoare mama, care le-ar sugera medicilor Andreei ce antiobiotice sa ia, sa nu cumva sa afecteze alaptarea. Caci alaptarea e mai importanta si decat viata Andreei. “Off, imi pare rau ca nu alaptezi” ii spune o alta mama. Nu mai bine ar fi fost un “Imi pare bine ca ai trecut peste acest moment greu al vietii tale. Suntem aici sa te sustinem.” ?!?
Ne-am obisnuit ca atunci cand o femeie anunta fericita ca a nascut, sa citim intrebarile altor mame legate de alaptare. “Alaptezi?” intra clar in top 3 intrebari post-partum. Sunt multe alte intrebari pe care i le poti adresa unei proaspete mame, care ar putea conta: “Cum esti? Cum te simti?”, “Ce emotii te incearca?”, “Ai intrebari, ai nevoie de vreo sugestie ori pur si simplu ai chef sa stai de vorba cu cineva? Stii numarul meu si ma poti suna la orice ora.”
Si scrie asta o mama care a alaptat pana la 1 an si 3 luni, dar care nu a transformat alaptarea nici intr-un act de bravura, nici intr-o obsesie.
Sanatate multa, Andreea! Sa fii puternica, cum te stiu, si sa te intorci cat de curand acasa, la fetite si sot.
Elena/ 26.03.2019
Buna Dana
Printre intrebarile primite:
Cum te simti? Cum esti? Te pot ajuta cu ceva?
Iti cumpar ceva? Ce vrei sa mananci? 🙂
Sfaturi:
Te rog sa ma suni oricand simti nevoia.
Daca simti nevoia sa vb cu cineva, stii ca te poti baza pe mine.
Intotdeauna sa accepti ajutorul celorlalti!!
Incearca sa te odihnesti! Sa te bucuri de momentele acestea!
Sa incerci sa fii mereu inconjurata de cei apropiati si sa vb, sa nu te inchizi in tine deoarece poate fi si o perioada mai depresiva, perioada in care esti mai sensibila.
Si: astept sa ma suni cand sa vin sa stau cu copilul macar o ora ca sa poti face ce iti doresti.
O seara frumoasa!
Roxana/ 26.03.2019
Ai mancat ceva azi? Te-ai odihnit? Crezi ca ti-ar prinde bine putin ajutor?
Dana/ 26.03.2019
DA! Asa DA! ❤❤❤
Dana/ 26.03.2019
As adauga si “vrei sa fac putina ordine cat de joci tu cu copilul sau cat timp tragi un pui de somn?”
Andreea/ 26.03.2019
Felicitări pentru articol! Întrebările cele mai enervate au fost: “alăptezi?” si “cum ai născut?”; întrebări ce nu își au rostul; grimase ce ajuta la nimic. Este cunoscuta depresia post-partum, respectiv baby-blue, eu cred ca și întrebările acestea și invadarea intimității proaspetei mame, contribuie la acea stare. Întrebările ce ar ajuta mama, din punctul meu de vedere, sunt: “cum te simți?”, “ce ai vrea sa mănânci?”, “ai vrea sa stau cu bebelușul, cât timp poți face un dus?”, chiar dacă mama nu accepta ajutorul atunci, cred ca pentru moralul ei ajuta!
Elena Barbu/ 26.03.2019
Bună seara Dana! Mare dreptate ai, dar românul a inventat datul cu părerea și aruncatul cu piatra..
Orice mamă are nevoie să audă și să stie:
” Dragă mămico, odihnește-te când simți nevoia, iubește-ți copilul /copiii, iubește-ți soțul, dar, cel mai important, iubește-te pe tine! Închide ochii și urechile vis-a-vis de orice”părere binevoitoare ” și fă lucrurile așa cum simți. Nu există greșeli în acest sens pentru că tu faci totul din dragoste! Bucură-te de fiecare moment alături de puiul tău, nici o grijă nu are voie să îți umbrească zilele. Ai înfăptuit o minune, ai dăruit VIAȚĂ! Ești minunată! “
Oana-Andreea/ 27.03.2019
Nu am avut inca norocul sa intru in contact cu nici o proaspata mamica, dar urmeaza deoarece aproape toate prietenele mele au ramas insarcinate in acelasi timp si sper sa le pot oferi sprijin cand o sa aiba nevoie. Stiu din ce imi povestea mama ca in mediul rural, cand mergeai in vizita la cineva care tocmai nascuse, ii duceai mancare, nu aveai voie sa mergi fara, pe ideea ca proaspata mamica e sleita de puteri si are nevoie de ajutor ca sa se recupereze. Mi se pare ca oamenii erau mai intelegatori si nu aveau impresia de astazi ca nasterea e ceva maxim de facil, asa, cum ai bate din palme. E un risc, in fiecare nastere. E pacat ca dupa ce ti s-a adus la cunostinta ca proaspata mama a fost la un punct de a-si pierde viata, sa o mai si ataci asa indirect, ca nu face bine ca nu alapteaza. Mama mea a incercat sa ma alapteze, dar laptele ei nu era suficient de satios si nu ma saturam. A ajuns inapoi in spital cu mine la cateva saptamani dupa nastere si m-au bagat direct pe lapte praf dupa ce m-au stabilizat. Asta acum 20 si ceva de ani. Am fost un copil istet, sanatos tun si foarte sociabil. Si nu mi-am pus mama in pericol. Asa ca nu inteleg de unde atata “merit” mamelor care alapteaza. Daca pot si sunt dornice sa o faca, bravo lor, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le crucificam pe toate cele care din diverse motive, fie de sanatate, fie de ordin estetic, aleg sa nu alapteze. E corpul lor, laptele lor, copilul lor. Nu avem nici un drept sa ne dam cu parerea in legatura cu nici una dintre acestea
Mio/ 27.03.2019
Si eu am primit intrebarea “alaptezi?” de la cateva individe imediat dupa nastere… pe stilul “cainele moare de drum lung di prostul de grija altuia”.
Dar sa lasam asta!
Desi romanii sustin cu tarie ca suntem un popor de oameni prietenosi si buni, in cei cativa ani de cand locuiesc pe pamant strain, am inceput sa vad exact opusul. “Londra se vede mai bine de la distanta”…in cazul meu, Romanica. Conationalii mei sunt paraleli cu empatia si nu doar atat…nici macar nu stiu sa se prefaca altfel. Nu vorbesc doar de situatii in care sunt implicate 2 persoane care nu se cunosc intre ele, ci chiar despre “prietene”. Le spui intr-o conversatie ca ai stat in noaptea anterioara sa iti pazesti copilul, care a avut febra, si ele isi continua povestea, fara ca macar sa inrebe daca e ok. Despre ce vorbim? Nu zic ca cei cu care impart acum aerul sunt genuinely empatici, dar macar se prefac. Si o fac atat de bine, incat aproape ca ii crezi. In fond, ce mai conteaza ca se prefac sau nu, atata timp cat se opresc din ale lor sa te intrebe daca ai nevoie de ceva? Daca o mamica povesteste ca puiul ei, care este bolnav de “x” a facut “y” lucru rau, mamele romance se grabesc sa sfatuiasca mama cum sa indrepte comportamentul “y” si neglijeaza complet factorul “x” din discutie. Mamele din tara in care traiesc, intai vor zice “saracul copi!” sau ii vor ura sanatate pentru micut, inainte sa treaca la a doua parte a subiectului.
A mai observat cineva lucrurile astea?
Zic sa incercam sa ne observam in timp ce interactionam cu alti oameni. Cat din discutiile noastre cu ei e despre noi si cat e despre ei? Cat ascultam si cat vorbim despre interesele noastre? Cat oferim si cat cerem? In orice situatie, nu numai in cazul unei mame care doar ce a nascut….
Sara/ 27.03.2019
Cum te simti? Cu ce te pot ajuta? Ce vrei sa mananci? Hai sa stau eu cu bebe pana-ti faci un dus! Dar da, aceste grupuri-secta care sustin alaptarea depasesc limitele. Pe fondul lipsei de informare in ceea ce priveste alaptarea vin si “verifica” tratamentele prescrise de medici, fac recomandari de somn care pun in pericol bebelusul si in general nu au nici un pic de empatie pt mama, oricat de bolnava, deprimata sau epuizata este, ea TREBUIE sa alapteze. Chiar citisem un articol pe Huffington Post scris de o moasa consultant in alaptare care povestea ca daca ajunge in casa unei mamici epuizata, depresiva, care clar nu are ajutor ea ii da “permisiunea” sa renunte la alaptare. Sanatatea fizica si psihica a mamei primeaza, ea trebuie sa fie apta sa isi ingrijeasca copilul. Ma oripileaza si sintagmele de genul “lapticul magic”, “ii dau titi”, “titi e la putere” etc. Eu il alaptez exclusiv pe bebelusul meu de patru luni, dar nu am avut niciun fel de probleme si beneficiez de destul de mult ajutor.
Eva/ 27.03.2019
Bună Dana,
Interesant articol.
Într-adevăr, o parte dintre oameni se comportă fără prea mult bun-simț.
Anyway, chestia asta nu se va schimba prea curând. Oricâte articole pe temă, oricât ne mai plângem că oamenii sunt “băgăreți”… sincer, nu se va rezolva mare lucru. Bunul simț îl ai sau nu… Totodată, toți au senzația că au bun-simț, și de aceea nu prea văd o evoluție… rămâne la aprecierea altor oameni, prin interacțiunile noastre, dacă acest bun-simț există sau nu…
Sincer, singura chestie pe care o poți face ca alegerile tale să nu fie judecate… este să nu te expui… pe niciunde… pe social media, prin articole de ziare etc. Sunt și persoane publice care își țin viața privată departe de ochii lumii… Dar, deh, și asta e un pic un value-added pentru persoana publică… expunerea…. sincer, dacă îți expui viața privată, vei fi judecat. Ori acceptă lucrul acesta, ori nu mai publica nimic cu tine… e chiar atât de simplu…
Dar și expunerea aceasta are mirajul ei…. iar faptul că alții te judecă, e doar reversul monedei….
Nimic pe lumea aceasta nu este perfect bun, sau perfect rău…. chiar totul are reversul monedei… și expunerea, și non-expunerea… depinde de care parte a baricadei vrei să trăiești…. Te expui, primești aclame de la alții…. îți gâdilă orgoliul… dar vei fi și lapidat…. eh, asta e….
Am fost și eu mămică… de două ori, chiar…. și nu am publicat pe niciunde nicio poză cu ai mei… nu am nimic pe social media… nu mă interesează să mă expun… e doar felul meu de a fi…. nu vreau sa primesc aprecieri privind existența mea, nici copiiii mei… suntem fix așa cum suntem, cu bune și rele, cu momente mai faine, sau nu…
Dar acesta e doar un alt stil de viață… care se cam estompează…. oricum, sigur acum multe dintre voi (prefer să vorbesc către o audiență feminină….) vor considera că sunt ruptă de realitate… ca sunt sălbatică și asocială…. posibil și asta….
Dar măcar nu mă lamentez atâta….
Viața este atât de frumoasă………………… vă doresc la toate și la toți o viață frumoasă…. sincer, încercați să găsiți frumusețea vietiii…. fără nevoia de confirmare din partea celorlalți… prin expunere….
Sper ca nu am fost prea acidă… e doar un alt punct de vedere….
Ciao! cu gânduri bune! 🙂
Dana/ 27.03.2019
De acord cu tine, ca exista aceasta optiune. Dar in viata privata, nu ai fost niciodata abordata de catre alte mame binevoitoare? Mi se pare ca nu exista scapare :))) Scria o alta mama aici, acum ceva timp, ca o alta mama a intrebat-o in Mega Image, la coada, daca alapteaza. Si cand a auzit ca nu o mai face, s-a oferit sa ii “dea putin” de la ea bebelusului ??? Asa ca si daca ai alege ca in spatiul virtual sa nu te expui atat de mult, nu inseamna ca nu le-ai putea starni curiozitatea si mai tare….
eva/ 27.03.2019
Da, am recitit comentariul meu și văd că sună aiurea exprimarea “am fost mămică”… voiam doar să exprim că am fost mămică de bebeluși… ai mei, sunt maaari acum… 😀 anyway, până la posibilitatea de later-edit la comentarii… o să îți răspund că, evident, și eu am fost întrebată fel și chip… sincer, nu mă deranjează… oamenii, poate cu precădere femeile… ar trebui să aibă mai multă încredere îi ei/ele însele… sincer cred că asta cu încrederea e sport național… sincer, nu prea cer părerea celor din jurul meu cu privire la alegerile personale, decât acelor persoane pe care eu le consider suficient de potrivite să poată emite o părere… atâta timp cât tu consideri că acea alegere a fost cea mai bună, la momentul respectiv, cunoscând datele problemei de atunci… nu văd care e problema… oricum, nimeni pe lumea asta nu știe cu adevărat ce se întâmplă, în afară de tine…
Chiar cred că femeile ar trebui să aibă mai multă încredere în ele… în felul lor de a fi mămică, în felul în care arată… în felul în care sunt… și sincer, nu sunt feministă… și nu am o părere proastă despre bărbați… dacă cumva, prin comentariile mele, ai crede că supra-evaluez femeia…
Și oricum, greșeli vei face și ca om, și ca mamă… măcar îți poți da silința să faci cât mai puține…
Și totodată, mi se pare că este în firescul omului să se întrebe dacă ce face este bine… și îndoiala te ajută să evoluezi, și să cauți soluții mai bune, chiar dacă aparent există una la îndemână…
Sincer, rolul de mamă mi se pare cel mai greu de pe lumea asta… CEL MAI GREU… încât o altă presiune din exterior de la persoane neavizate, este complet nenecesară…
Nia/ 27.03.2019
Dana draga, toata stima si respectul pentru acest articol.Am cazut in depresie cand bebe al meu avea 4 luni si nu am mai avut lapte.”prietenele “ mele ma agasau : trebuie sa alaptezi, poate nu ai mancat destule lactate, poate nu ai baut destula apa,imposibil sa nu poti alapta daca te straduiesti! Sfaturile astea le primeam iar eu ma simteam mizerabil, credeam ca e vina mea, ca nu sunt in stare sa am grija de copilul meu.mi-au trebuit luni de zile sa inteleg ca sanatatea mea mintala e mai importanta decat parerile unor prietene toxice. Respect mamele care alapteaza in egala masura cu cele care din diferite motive nu pot. Am un baietel de 5 ani sanatos, frumos, inteligent si sunt cea mai mandra mamica?
Alina/ 27.03.2019
Tu esti bine? Copilul e bine? Ai pe cineva care sa te ajute sa treci peste situatia critica? Ce mananci tu sau copilul cred ca tin mai mult de intimitatea familiei. La fel si cum decizi sa iti cresti sau sa iti educi copilul. Este o linie fina intre grija si indiscretie. Ca si intre persoana care e indreptatita sa ia o decizie si cea care poate sa fie de ajutor.
Anca/ 27.03.2019
Beah! Si dupa ce au citit articolul tau, unora tot li se pare tot normal sa o intrebe daca alapteaza. Pai daca a stat mai mult la.spital decat acasa, cum ar fi putut sa alapteze? Daca este indopata, saraca, inclusiv de morfina, cum ar putea sa alapteze? Daca este atat de suparata si consumata, cum ar putea sa alapteze? Eu am mascut de doua ori natural dar nu am avut lapte. Poate nu mi-a benit laptr din cauzs durerii de la nastere., poate m-am stresat f mult de intrebrile altora daca “a venit laptele”, “cheama consilier in alaptare”, “nu exista femei care sa nu poata alapta”. Uite ca eu am nascut natural si n-am avut lapte deloc!!!!! Beah, mi-e sila!
Anca/ 27.03.2019
Beah! Si dupa ce au citit articolul tau, unora tot li se pare normal sa o intrebe daca alapteaza. Pai daca a stat mai mult la.spital decat acasa, cum ar fi putut sa alapteze? Daca este indopata, saraca, inclusiv de morfina, cum ar putea sa alapteze? Daca este atat de suparata si consumata, cum ar putea sa alapteze? Eu am nascut de doua ori natural dar nu am avut lapte. Poate nu mi-a venit lapte din cauzs durerii de la nastere., poate m-am stresat f mult de intrebrile altora daca “a venit laptele”, “cheama consilier in alaptare”, “nu exista femei care sa nu poata alapta”. Uite ca eu am nascut natural si n-am avut lapte deloc!!!!! Beah, mi-e sila!
O femeie/ 27.03.2019
Eu eram asa de fericita si multumita ca e tati in concediu si ametzita de situatie ca nu tin minte nicio remarca aiurea sa fi primit primele luni.
Doar pe soacra ce mi a zis la 2 luni de la nastere ca am ramas grasa si nu mai slabesc. Aveam 57 kg. Soacra 100kg,
Acum rad, au trecut toate, si noptile nedormite, si colici, si tot.
Alecsandra/ 27.03.2019
As dori sa iti pot da exemple de cateva intrebari binevoitoare dar din pacate nu le gasesc. Intr-adevar in jurul meu parca inebunise toata lumea si facusera toti o obsesie daca alaptez eu sau nu. Mi se pare o chestiune intima si nu ceva cu care sa ma afisez , dar din pacate am primit aceste intrebari de la toti cunoscutii , alte mamici in parc si exact cum a mai scris cineva, la coada la supermarket. E asa ca o eticheta. Ma oripileaza toata “mamicile” specialiste in medicina dupa ce au nascut, ai senzatia ca odata cu sarcina au absolvit si facultatea.
Ce ma amuza si mai tare este ca inainte de a avea un bebe ma intrebau toti cand fac copii , apoi a venit partea cu alaptatul… deja cea mica are 1 an si incepe sa ma intrebe cunoscutii , cand ii fac un fratior.
Cami/ 27.03.2019
Dana, felicitari pentru articol! Am fost intrebata despre alaptare si nasterea prîn cezariana (nu la alegere, din motive medicale)….cand tu stai in pat luni de zile cu o sarcina dificila, dupa o operatie grea si un copil prea mic ca sa suga si pompezi zi si noapte pana faci rani……vine o mamica perfecta si iti da peste nas cu “invataturile ei”. Mi se par niste intrebari deplasate, mult prea intime si fiecare ar trebui sa-si vada de viata ei. In loc sa arunce venin din spatele unei tastaturi, mai bine ar petrece timp cu copii lor 🙂 multa sanatate andreei
Mihaela/ 28.03.2019
Intrasem in depresie deoarece mi-am dorit f mult nastere naturala dar am intrat in cezariana de urgenta…. Uratenie de sentimente au venit peste mine, plangeam des si ma simteam foarte urata si ca nu-mi merit nici sotul nici pe Vlad.
I-am recunoscut sotului si prietenelor sentimentele mele si au fost acolo. Totusi, cel mai bun “sfat” a fost: nu esti mai putin mama doar pentru ca ai nascut prin cezariana. Si atunci am facut clickul: asta ma durea cel mai tare si mi-am revenit gandindu-mala asta si la faptul ca exista nvdc.
Deci mamici, sa lasati prietenii si familia sa va fie aproape si sa va dati voie sa simtiti ce simtiti ca doar asa veti putea trece peste.
Emilia/ 30.03.2019
Ma stresez doar cat citesc comentariile acide de pe pagina Andreei, asa ca mi-am propus sa citesc doar ce posteaza ea, nu si comentariile altora! E cumplit sa trebuiasca sa te justifici despre : Cum ai nascut ? Unde si de ce? Cand al doilea? Cand te intorci la lucru? Alaptezi? Iar cel mai stupid sfat primit: sa-l intarc mai repede. Ar fi ideal ca lumea sa functioneze pe principiul: nu da sfaturi decat daca ti se cer!
Florin/ 02.04.2019
Nici-o grija , urmeaza sfaturile despre vaccinare.