As fi inventat caruciorul cu o roata patrata…

As fi inventat caruciorul cu o roata patrata…

In jurul meu, mame de bebelusi, mame cu cearcane adanci, ma intreaba disperate despre cum reuseam sa il adorm pe Vlad cand era mic. De fiecare data imi aduc aminte razand de 2 tehnici de mare efect in cazul nostru. Una dintre ele mai ca mi-ar fi putut aduce un brevet de inventator.

Am iesit prima oara din tara cu Vlad cand avea 8 saptamani. La Praga. Vreo 3 nopti, scurt. Radu si cu mine eram super stresati de cum ne vom descurca. Il alaptam la cerere, nu avea mese regulate, nu dormea bine noaptea… tot tacamul. Doar ca in acea prima calatorie in 3 s-a ivit ceva absolut magic, complet surprinzator, care l-a adormit pe Vlad cel mic aproape instant, si chiar pentru mai multe ore legate, ceea ce acasa – desigur – nu aveam norocul sa se intample: piatra cubica. Cum treceam cu carutul pe piatra cubica, cum il lua somnul. Si cat timp il plimbam asa, zgaltaindu-l pe drumul pietruit, nici nu se trezea. Va dati seama ca unii cautau obiectivele turistice, iar noi ajunsesem sa cautam in mod special strazi cu piatra cubica!

Faza e ca functiona atat de bine, incat odata intorsi acasa, ca sa ii maresc pauzele dintre mesele de supt, il scoteam la plimbare daca nu pe drumuri cu piatra cubica (mai putine pe la noi prin Bucuresti), macar pe unele mai prost asfaltate – caci efectul era acelasi. Iar daca voiam sa il adorm in casa, il puneam in landou (aveam unul special pentru interior) si sub una dintre roti asezam un papuc. Si treceam cu caruciorul peste papucul ala, cand in fata, cand in spate, ca sa il zgaltaie putin si sa il adoarma. Acelasi efect ar fi avut si un carucior cu una dintre cele 4 roti patrata! Ma gandeam ca ar putea sa iti vanda una detasabila si sa o schimbi doar cand ai nevoie. Puteam sa am brevet pe gentile mele cu fete detasabile si cred ca as fi putut sa am unul si pe caruciorul cu roata patrata detasabila.

Dar va dati seama cam cat de mare era disperarea noastra de parinti nedormiti, incat ajunsesem sa dezvoltam tehnici precum cea de a trece cu carutul peste un papuc (pe care il bagam uneori sub cate un covor, ca sa fie mai lina zgaltaitura)?!?!

La fel si tehnica de a “resuscita” salteaua patului. Il adormeam in brate. Problema era ca atunci cand voiam sa il las in pat, se trezea. Incalzeam salteaua inainte – degeaba. Nu ii convenea ca miscarile de leganat se opresc brusc. Asa ca il asezam in patul lui imediat cum adormea leganat si continuam sa fac o miscare foarte asemanatoare cu manevra de resuscitare in salteaua patului, undeva langa picioarele lui, ca miscarea sa mai continue un pic. O reduceam treptat, nu brusc, pana cand stiam ca mi-a iesit si ca nu se va mai trezi. Macar 20 de minute….

Asadar, mame de bebelusi, va inteleg perfect. Dar trece etapa asta fantastic de repede si ajungi chiar sa te gandesti la ea cu…. dor.

Voi ce tehnici unice ati dezvoltat de dragul copiilor? Legate de somn, de masa, de orice…

In poze port: haina American Retro, pulover Uniqlo, pantaloni Uterque, platforme & Other Stories.