Aparente
Aparent sunt super zen. Aparent. Doar ca pe sub masca asta, pe care m-am obisnuit sa o port ca sa nu imi arat vulnerabilitatea oricui si oricand, ascund o gramada un munte de stres.
EN: Apparently I’m super Zen. Apparently. But underneath this mask, which I am used to wearing so my vulnerability isn’t obvious to everyone any time, I am hiding a lot ton of stress.
Voiam sa scriu ca trec printr-o perioada aglomerata, dar nici macar nu e mai aglomerata ca alte perioade. Trec…prin viata. Repet pentru spectacolul “Leonce si Lena” la Unteatru, in fiecare zi. Imi place foarte mult, doar ca data primei vizionari se apropie, asa ca m-au cam apucat emotiile. Asa se intampla de fiecare data.
Iar Vlad, oh boy, trece printr-o faza in care e extrem de nervos. Nenica, nu poti sa spui nimic, nu poti sa ii ceri nimic, nu poti sa faci nimic cu el fara sa se mataie, sa planga, sa tipe…. Aplic strategii complicate si consumatoare de energie, negocieri lungi si obositoare de ambele parti, si ma rog in gand sa treaca, sa treaca si faza asta ca toate celelalte. Voi aveti copii de varsta lui Vlad care trec prin asta? Uneori pare ca are din nou 2 ani si nu pricep de unde vine regresul acesta, avand in vedere ca parca acum 1 luna ma uimea cu discursurile lui, cu sfaturile lui, de in loc de Perfectu’ ajunsesem si eu si Radu sa ii spunem Inteleptu’. Eh, acum Perfectu-Inteleptu e ca un pahar de cristal plin ochi cu apa. Exact asa trebuie sa umblam cu el, sa nu cumva sa ii zicem ceva, sa facem ceva care ar putea sa il tulbure.
Imi dau seama ca poate introiecta si stresul nostru provenit din alte medii. Imi dau seama ca lipsa rutinei data de gradinita isi spune cuvantul in vacanta. Imi dau seama ca faptul ca si-a schimbat programul de somn si acum se culca mai tarziu si se trezeste mai tarziu ar putea influenta starea lui. Dar, in acelasi timp, eforturile de remediere a situatiei par neizbutite. Ma gandesc sa il dau la un sport. De dimineta am sunat la un centru de inot pentru copii. A mai fost pe la World Class, dar profesorul l-a abandonat dupa cateva sedinte, spunand ca e totusi prea mic si prea nedisciplinat. Asa ca acum caut alt centru, dar care sa fie specializat in lucru cu copiii, sa aiba mai multa rabdare, toleranta si trucuri prin care l-ar putea domina, el fiind de altfel mare iubitor de apa.
Voi ce tehnici mai aplicati in astfel de faze ale copiilor? De exemplu, dupa ce am fost la niste prieteni in vizita si el a inceput sa urle si sa planga doar pentru ca o fetita mai mica se tinea dupa el, apoi pentru ca s-a schimbat jocul si el voia in continuare jocul vechi, apoi pentru ca nu mai avea nu stiu ce apa a lui de baut…. am decis sa imi iau o zi libera si sa plecam cu rulota la mare, chiar si pentru o noapte si 3 balaceli. Ne-am intors aseara, parca ceva mai calmi, dar de dimineata o luase de la capat, fiind foarte revoltat de vechea regula a mancatului fara desene, pe care acum s-a gandit ca eu moment bun sa o renegocieze.
In momentul asta si-a deschis a doua acadea… God help me!
In poze port: rochie Ludmila Corlateanu, cercei Uterque. Iar tinuta in micare:
EN: I wanted to write about the busy period I am going through, but it isn’t even that busy. I am going through… life. I am rehearsing for the play “Leonce si Lena” at Unteatru, every day. I like that a lot, but as the first viewing draws closer, I am starting to get nervous. As I always do.
And Vlad, oh boy, is going through a very angry phase. You can’t say anything to him, you can’t ask anything of him, you can’t do anything with him without him wining, crying, screaming… I am turning to long, complicated and energy consuming tactics, which are tiring on both parties, and I am secretly praying for it to go away, like it happened with other phases as well. Do you have kids of Vlad’s age who are going through the same thing? Sometimes it’s almost like he’s 2 years old again and I don’t understand where this setback is coming from, because it was only one month ago that we were amazed with his speeches, his advice. We even started calling him the Wise one instead of the Perfect One. Well, the Perfect- Wise one is like a crystal glass filled with water. That’s exactly how we have to treat him, we’re always careful so we don’t disturb him.
I realize it’s possible that he’s being aware of the stress we’re getting from other environments. I realize that the lack of routine he is used to from kindergarten also has a saying in the matter. I realize that changing his sleep routine and going to bed later at night also might influence his mood. But, at the same time, our efforts to make things better seem to have no effect whatsoever. I’m thinking he should play some sports. This morning I called a swimming center for children. He used to go to World Class, but the teacher abandoned him after a few lessons, saying that he might be too young and too undisciplined. So now I am looking for another center, which is specialized in working with kids, where they have more patience, tolerance and tricks to dominate him, because he really loves water.
What are your techniques in these phases? For instance, after visiting some friends where he starting screaming and crying only because a younger girl was chasing him, then because the game changed and he still wanted to play the old one, then because he couldn’t find his water… I decided to take a day off and take the trailer to the beach, even for just one night and 3 swims. We got back last night, a bit calmer, but in the morning he began all over again, being very angry with the old rule of eating without cartoons, which he considered would be a good time to renegotiate.
Right this moment he wrapped open another lollipop… God help me!
In the pictures I am wearing: Ludmila Corlateanu dress, Uterque earrings. And above the outfit on the move.
Madalina/ 18.08.2018
Rabdare Dana, cam la asta se rezuma in final. E doar o perioada, incearca sa-i oferi mai multa atenție, dedicare (poate un joc nou împreună sau o bătaie cu pernele pt descarcare de enervii negative), iubire si intelegere. Cel mai probabil trece si el printr-o etapa mai dificila si partea mai nasoala e ca el nici nu stie ce se întâmplă cu el. Încearcă sa-l intrebi ce simte, ce-ar putea sa faca mami sau tati ca Vlad sa fie mai calm si mai fericit si roaga-te ca raspunsul sa nu fie ciocolata sau desene :)))) Ideea cu sportul sau o activitate saptamanala cred ca e foarte buna. Iti aduc eu aminte ca e doar e etapa si ca exista deja in tine si rabdarea si capacitatea de a trece cu succes peste ea. Daca nu poate/stie mami atunci cine?
Dana/ 18.08.2018
Pe asta cu pernele nu o mai încercasem de mult, asa ca mersi ca mi-ai adus-o aminte 🙂 Mai aveam o schema: mergem cu masina, dă-mi tare de tot drumul la muzica si pret de cateva secunde toata lumea are voie să urle cat de mult poate :)))
Daniela/ 18.08.2018
Sunt doar etape care fac parte din dezvoltarea lor. Va trece si vor mai veni allele…rabdare multa….ca iubire este. Ai citit cartea ” Unconditional parenting”- Alfie Kohn?…eu zic ca ajuta. Sanatate
Dana/ 19.08.2018
Da, am citit-o acum cativa ani. Stiu teoria, practica ma omoară:)
Stanca/ 18.08.2018
Etape …..una se schimba cu alta….si ntre ele liniste.Aceea dinaintea urmatoarei furtuni.Doar ca si furtunile se schimba….la 16 ani(fiul meu)…..doar adulmec….Un sport e o alegere buna…de echipa as recomanda la varsta lui.Dincolo de ciondaneli srg-dr….e nevoie de adaptare….si chiar aceste razvratiri sunt o forma a efortului sau de adaptare.
Pt voi insa….mult calm interior…cel afisat doar nu ajuta.Copilul simte dincolo de aparente…..si mult umor.Umorul vindeca….iubirea,mangaierile,glasul bland……Cu drag!❤
Cristina/ 18.08.2018
Doamne ,Dana mi-ai descris copilul meu?…astazi ma gandeam la un control la NPI ??…sper sa treaca si faza asta .Pana atunci zilnic la înot si noi✌️(adica streseaza înstructoarea o ora?)
Luminita/ 18.08.2018
Buna Dana! ca tot spuneai de un sport, ti-as recomanda tenisul si implicit Academia de Tenis Victor Hanescu, au grupe si de mini tenis pt copii de varsta Perfectului, pentru mai multe informatii uite linkul Academiei https://academiavictorhanescu.ro/news! O zi frumoasa ca tine1
Eli/ 18.08.2018
Cand avea 4-5 ani, fratele meu avea momente din astea. Intr-o zi , mami s-a uitat in ochii lui si i-a spus pe un ton ferm si serios: Sa stii ca nu mai merge cu din astea acum, esti mare deja si nu mai merge, gata! Nu mai merge? a intrebat el. Nu mai merge! a repetat mami ferma , fara sa tipe. Bine! a zis el si de atunci s-au calmat lucrurile
Mihaela/ 18.08.2018
Noi încercam cărțile cu Noni și chiar funcționează, dar nu mereu 🙂
Ewa Macherowska/ 18.08.2018
Amazing pics! x
Geanina/ 18.08.2018
Eu am un rebel, Matei in varsta de 4 ani jumate si la noi functioneaza sa il lasam sa planga pana se liniștește un pic si apoi sa ii aducem aminte de momentele frumoase petrecute impreuna. Exemplu: ma tii minte cand am fost la mare si ne plimbam cu vaporasul? Sau : mai stii cand am mers in parc si ne am dat in leagăn…etc.
Eda/ 18.08.2018
E o varsta dificila, la care incep sa constientizeze emotiile, dar inca nu sunt capabili sa le gestioneze foarte bine. La fiul meu (4 ani si 3 luni) are succes acum cartea Supararea lui Arthur. Cand il apuca miorlaiala/plansul/tipetele il las sa se descarce putin si apoi ii aduc aminte de personajul din carte si dezbatem un pic de ce s-a suparat, cat de mare a fost supararea, cum putem trece peste ea. Poate il atrage si pe Perfectu’ vostru cartea.
Dana/ 18.08.2018
O caut! Multumesc de recomandare
Lucia/ 19.08.2018
Buna. Iti spuneam azi ca si noi am trecut prin etapa de tantrum intre 4-5 ani. Si eu am intrebat in jur si am cercetat. Aici am povestit si de ce se intampla si ce putem face. https://mamicaautentica.ro/2018/04/07/crize-de-furie-tantrumuri-la-4-ani-ei-bine-da/ Mai mult de atat sa ne gandim ca e o parte infima din viata unui om.
Succes!
Corina/ 20.08.2018
Buna Dana! Daca pana acum aplicai tehnici complicate, acum vei strange o lista intreaga de carti din comentariile noastre 🙂
Pe mine m-a ajutat enorm in lupta cu tantrumurile, o carte a lui Lawrence Cohen: Retete impotriva ingrijorarii, E foarte practica iar unele dintre “retete” functioneaza ca o magie. Le aplicam la inceput cu fiul meu fara prea multa incredere insa ramaneam socata de cat de bine functioneaza.
Mult succes si iti multumesc ca ai impartasit cu noi aceasta etapa din viata voastra. Fiul meu implineste 4 ani in octombrie asa ca acum stiu ce ma asteapta 🙂
Amy/ 20.08.2018
O fi si el asa din cauza caldurii. Gandeste-te ca si noi adultii suntem irascibili cand ne e cald, dar ei … 😀
http://www.happyamy.ro
Oana/ 20.08.2018
Dana, off topic. Spuneai intr-o postare ca il lasi pe Vladut 2-3 ore, cand aveti nevoie, in grija unor fete f ok. Imi poti spune cum le-ai gasit? Prin agentie, prin recomandare? Suntem si noi in cautarea cuiva care sa stea cu copilul 2-3 ore, la nevoie.
Dana/ 22.08.2018
Prin recomandare, doar ca vara asta de exemplu nu ne-am sincronizat deloc cu programul lor, așa că iar suntem in căutări….
DanielaG/ 22.08.2018
Dana, in legatura cu inotul, picii mei au fost cativa ani, inainte sa ne mutam din tara, la clubul de inot “Micii Campioni”. Au instructor pentru fiecare copil, clubul e micut, dar foarte bine organizat. Si alor mei le-a placut mult, mult de tot.
Instructorii stiu cum sa le capteze atentia, se si joaca cu ei, sa ii faca sa invete prin joc. Este minunat, il recomand din suflet.
PS: este de fapt club de educatie acvatica infiintat de o femeie minunata, cu o dragoste imensa pentru copii si sanatatea lor.
Alina/ 23.08.2018
Dana, eu cred ca lui Vlad i se transmite si starea ta (nu pot sa spun a voastra, pentru ca nu o cunosc pe a lui Radu 🙂 ) Sigur e ceva care il frustreaza. Cred ca nu mai gaseste in tine doza de energie pozitiva de care are nevoie. E ok sa ii gasesti si activitati, dar niciun copil nu va fi ma fericit in alta parte decat in compania parintilor. Poate simte ca nu va mai capteaza atentia in modul in care isi doreste el. Voi sunteti lumea lui, universul lui, cei mai mari fani ai lui 🙂 Iar referitor la faza cu instructorul care a spus ca e nedisciplinat mi se pare o mare tampenie. Asta era comunismul. Copiii sunt neslefuiti, nu nedisciplinati. Doar un adult poate fi nedisciplinat. Oare cand vor incepe oamenii sa respecte varsta copilariei si sa o trateze ca atare?!
Modina/ 23.09.2018
Credeam ca doar la noi e asa, dar vad ca se intampla si la case mai mari. 🙂 Am “dat vina” pe sora lui de 1 an care a captat atentia parintilor,dar cred ca varsta e mai degraba un factor important.