Cand ramanem singure
Am ramas singura in camera mea din Tenerife. Radu si Vlad au coborat la piscina. Aveam nevoie de un moment al meu, in care sa va scriu in liniste.
EN: I am alone in my room in Tenerife. Radu and Vlad are at the pool. I needed a moment just for myself, so I could write you in peace and quiet.
Am inchiriat un aparatament prin airbnb, aproape de Los Cristianos Tenerife, care sa aiba si acces la o piscina, stiind cat de mult ii place lui Vlad sa “inoate” (ghilimelele sunt, desigur, necesare). De cand am ajuns in insula am facut sute de kilometri cu masina si am bifat multe dintre recomandarile voastre: El Teide, Masca, Orotava, padurile si muntii din NE, Los Gigantes, Icod de los Vinos, Loro Parque, Monkey Park, iar maine ne intoarcem (a doua zi deci) in Siam Park.
Dar acum am un moment al meu si nici nu stiu ce sa fac mai intai. Ce sa fac pentru mine, inainte de a pune niste paste la fiert pentru copil. Mai ca imi vine sa deschid sampania aia pe care am cumparat-o acum vreo 2 zile de la supermarket si pentru care nu mi-am mai gasit energie seara. Sau sa termin cartea “Jurnalul Annei Frank”, pe care o tarasc de atat de multe zile dupa mine, incat a ajuns intr-o stare groaznica. Sau poate sa va scriu voua despre cat de rare si necesare sunt totusi momentele acestea DOAR ale noastre, dupa ce devenim mame.
E minunat ce traim. Copilul imi aduce fericirea si dragostea de care nu credeam ca sunt capabila. Vreau sa fiu un parinte bun si in fiecare zi ma gandesc la ce as putea sa ii ofer copilului meu, la cum ar trebui sa il educ, ce ar trebui sa evit si cum as putea sa ii inteleg pe deplin nevoile. Dar, uneori, rareori, am nevoie sa ma gandesc si la mine. La ce imi doresc si ce simt eu acum, la nevoile mele. Sunt egoista? Poate ca da, in momentul asta, dar e doar un moment.
Si va invit si pe voi sa fiti egoiste – in felul acesta – din cand in cand, pentru ca doar asa putem ramane niste femei echilibrate. Nu suntem numai mame, numai sotii, numai angajate, numai cu grija si cu gandul la nevoile celorlalti. Va rog sa imi scrieti care sunt lucrurile pe care le faceti doar pentru voi, oricat de neinsemnate ar parea la prima strigare. Si pornesc eu lista cu lucruri pe care am inceput sa le fac DOAR pentru mine, dupa ce am devenit mama, ca sa va dau curaj:
- am inceput cursuri de chitara
- iau lectii de engleza, pentru accent
- citesc carti care NU sunt de parenting (raportul a ajuns undeva la 5 la 1 non-parenting/parenting)
- am inceput sa folosesc constant creme de corp si fata
- m-am apucat de sala
- vad mai multe filme, cu laptopul in brate, dupa ce adoarme copilul – daca nu as fi atat de obosita as vedea mai multe
- vreau sa nu mai ratez Ziua cu Fetele (care de fapt inseamna cateva ore intr-un loc dragut ori acasa la una dintre noi), o data pe saptamana
Sigur, daca aveti un bebe de cateva luni, lista ar putea cuprinde activitati de genul: am facut o baie in cada, mi-am facut pedichiura, m-am vopsit…. Gresesc? Deci, care e lista voastra, ladies?
In poze port: rochie Nissa, ciocate Marc Jacobs, geanta Moon cu fata detasabila noua White Spots.
EN: We rented out an apartment through airbnb, close to Los Cristianos Tenerife, which also access to a pool, since Vlad really loves to “swim” (the inverted commas are obviously necessary). Since we got to the island, we drove a few hundred kilometers and we saw many of the places you recommended to us: El Teide, Masca, Orotava, the woods and mountains from the NE, Los Gigantes, Icod de los Vinos, Loro Parque, Monkey Park, and tomorrow we’ll go back (so for the second time) to Siam Park.
But now I have a moment just to myself and I don’t even know what to do first. What to do for myself, before I boil some pasta for the kid. I almost feel like opening the bottle of champagne we bought 2 days ago from a supermarket and for which we couldn’t find the energy in the evening. Or maybe I should finish “The Diary of Anne Frank”, which I have been carrying along for so many days now and which looks awful in the meantime. Or maybe I should write to you about how rare and necessary these moments JUST for ourselves really are, especially after we become mothers.
The life we’re living is wonderful. The child brings me the happiness and love I never thought I would be capable of. I want to be a good parent and every day I think about what I could give to my child, about how I should raise him, how I should bring him up, what I should avoid and how I could fully understand his needs. But sometimes, not too often, I need to think about myself too. About what I want and feel right now, about my needs. Am I being selfish? Maybe I am, right now, but it’s juts a moment.
And I invite you to be selfish too- in the same way- every once in a while, because that’s the only way we can remain balanced. We’re not just mothers, wives, employees, only thinking of other’s needs and being concerned by them. Please write to me what you like to do just for yourselves, no matter how insignificant they might seem at first. And I will being the list of things I began doing JUST for myself, after I became a mother, to give you courage:
- I started guitar lessons
- I am taking English lessons, for the accent
- I am reading books which are NOT parenting ones (the ratio is about 5 to 1 non-parenting/parenting)
- I began using skin moisturizers and body lotions on a regular basis
- I started going to the gym
- I am watching more movies, with my laptop on my lap, after the child falls asleep- if I wasn’t so tired, I could watch more
- I don’t want to miss Girls Day anymore (which actually means a few hours a day in a nice place or at home), once a week
Of course, if you have a few months old baby, the list could contain things like: I took a bath in the tub, I got my pedicure done, I dyed my hair…. Am I wrong? So, what’s your list, ladies?
In the pictures I am wearing: Nissa dress, Marc Jacobs boots, Moon clutch with the new detachable cover White Spots.
dyda/ 22.07.2017
Dana, nu uita de Jungle Park! dresura de pasari este f f interesanta, parcul in sine e spectaculos!
iar acum…. ce fac pentru mine: (M are 15 luni)
– merg la sala;
– uneori/ o data pe luna/ merg in 2-3 magazine singura si Probez haine 🙂
– dupa ce adoarme M mai vedem filme,..: anul asta am
vazut maxim 10 filme 🙂 pentru ca de cele mai multe ori trebuie sa gatesc, sa strang chestii prin casa, sa mai citesc….
– dar imi propun: sa imo prind mai rar parul 😉 sa mananc mai lent, sa ma machiez in mai mult de 2 minute :)))
vacanta frumoasa in continuare!!!
Cami/ 22.07.2017
Am o fetita de 1 an si 10 luni. Acum e la buni in vacanta asa ca am reusit sa ies si eu in oras cu fetele, din pacate dupa prea multe luni. Am o zi de coafor pe luna. Si una de shopping doar eu si magazinele….si cam asta. In rest alergatura, cresa, serviciu….a ajuns sa ma bucure si statul tolanita in canapea o jumatate de ora 🙂
Mihaela/ 22.07.2017
Te rog, daca ai cum, da-ne numele apartamentului inchiriat in Tenerife. Multumesc.
Imi da de gandit articolul pentru ca nu fac in mod organizat chestii pentru mine. Dar intentionez sa le pun pe lista si sa devina un must do – organizat, pe o lista de activitati de fiecare zi.
Ewa Macherowska/ 22.07.2017
So cool!
Ralu/ 22.07.2017
Hello 🙂 I’m a single mom cum se spune . Iubitul nostru nu mai e printre noi. Fiecare zi a noastra este destul de grea, dar frumoasa, serile sunt mai grele. De fapt, sunt si singurele in care am un moment cu mine si ma pot asculta, ce simt , cum simt si sa ma imbarbatez pentru a doua zi ca sa pot fi din nou femeia si mama puternica de care bebe Alex are nevoie 🙂 ( avem aproape 5 luni ). Cand mai pot sa “fug” de acasa aleg sa merg la tennis ( ma descarc de toate cele ) sau sa beau o cafea buna pe o terasa. Mai sunt si momente cand fug pe la cate un festival . Va pup mamici frumoase si va doresc sa va bucurati de ceea ce aveti langa voi, dar cel mai important , de pretuit fiecare moment impreuna !
Lavi/ 28.07.2017
Te imbratisez!
AlinaV/ 22.07.2017
De creme și sala m-am reapucat și eu. Încerc să îmi bag în program măcar odată pe lună o ieșire cu fetele. Una pe săptămână nici nu se pune problema mimentan În schimb măcar odată pe săptămână încerc să ies 2-3 ore prin magazine să îmi clătesc ochii fără să îmi stea inima la 10 secunde că se ascunde după rafturi . De filme nu am curaj . Adorm după primele minute :))). În rest tot caut soluții să nu mă duc cu capul . Efectiv nu mai pot . Sunt ceva ani de când stau doar acasă și parcă simt că explodez. Nervozitatea este la cote maxime și cam urlu din orice . Din septembrie merge la grădiniță. Poate atunci o să fie mai ok. . .
Catalina/ 22.07.2017
Imi povestea o prietene ca in Franta exista, platit de stat, un serviciu numit ,,mama de o zi” in care vine o bona acasa astfel incat tu sa ai timp pentru tine. Superba rochita!
juliana/ 23.07.2017
Suna bine tot ce ne propui , si pt ca eu nu sunt inca mamica, dar planuim sa “ramanem gravizi” incepand cu luna august (sa ne tineti pumnii 🙂 ) tot ce citesc aici imi mai alunga cumva multe din temerile legate de tema parenting
xo
https://fashionablestreets.blogspot.com
Anamaria/ 24.07.2017
Nu avem un copil, dar am avut momente cand pur si simplu simteam ca sunt ca un butoi cu praf de pulbere si orice responsabilitate suplimentara m-ar fi facut sa explodez. Daca jobul ce-l practici iti face placere, iti e greu sa spui NU si accepti, de multe ori mai mult decat e posibil sa duci, ai parinti pentru care ai o anumita responsabilitate (iti doresti din suflet sa le oferi o viata fara de griji), ai prieteni care-si doresc o vizita, un telefon, familie care trebuie vizitata si lista poate continua.
A fost momentul in care am spus ca trebuie sa fac lucruri si pentru mine. Asa ca:
– m-am inscris la un curs de croitorie
– dimineata ma trezesc, ma imbrac, imi pun castile in urechi si alerg, fara un gand vinovat ca nu iau micul dejun cu ceilalti
– strecor weekenduri fara responsabilitati, in care fac lucruri care ma bine-dispun: o baie, o carte buna, o plimbare sau pur si simplu nimic deosebit
– ma dedic pasiunii mele: desenul si pun bazele unui “plan de atac”
– citesc tot mai des carti despre comunicare, despre copilul interior si incerc sa inteleg ce anume ma face sa am anumite reactii si mai ales ce as putea sa imbunatatesc.
Pare ciudat, dar simt ca de la pragul de 30 de ani s-au schimbat multe: Calitate in detrimentul cantitatii, amintiri nu lucruri, oameni nu gadgeturi si cel mai important eu si apoi ceilalti.
Daniela/ 09.08.2017
Eu zic ca e o chestie culturala.. Conteaza foarte mult ce ai vazut acasa. Sunt de varsta apropiata cu tine ( 32 de ani ) , mama petrecandu-si cea mai mare parte a tineretii sub regimul comunist. Chiar daca era un spirit liber avand in vedere circumstantele ( citea filosofie , la revolutie facea cockteiluri molotov ) , sunt multe din metodele de ” parenting” de atunci de care ma straduiesc sa ma scutur, de cand am devenit mamica. Nu este usor sa faci selectie intre ” bagajul din trecut” si ceea ce te reprezinta pe tine 100%. Cea mai mare “munca” o depun in a redefini ce inseamna pentru mine sa fii o mama puternica. Am crescut cu ideea ca putere = sacrificiu. Cu cat te sacrifici mai mult, esti o mama eroina. Povestile mamelor care enumerau ca niste martire de cate lucruri s-au privat ele in beneficiul copiilor , era cea mai mare lauda . Nu puteai concura cu asta nici daca erai femeie neurochirurg ce salva 10 vieti pe saptamana. Atitudine care a construit o generatie de parinti neimpliniti personal, profesional , doldora de asteptari din partea copiilor sa le ” intoarca serviciul”. Acei parinti sunt bunicii de azi peste care au mai trecut inca 25-35 de ani in care nu au stiut ce sa faca cu timpul lor, in absenta copiilor. Bunici ce se simt acum abandonati si neglijati de catre copiii lor adulti ce se straduiesc sa le faca pe toate ( cariera, copii, hobby-uri, concedii etc).
Iubirea de sine am descoperit-o la 30 de ani si ma bucur ca nu am devenit mamica pana la momentul acela. Copilul meu este si mai fericit cand eu sunt fericita. Da, asta e ordinea la noi in casa. Este valabil si in cazul taticului . Dupa cum spune si expresia ” nu poti umple paharele altora dintr-o sticla goala”. Cum as putea sa ofer ceva ce eu nu am? Mai citesc pe diverse forumuri despre mamici ce se plang ca nici nu pot sa -si faca dus zilnic din cauza copilului. Saracul copil, deja e vinovat de ceva si trebuie cumva sa se recompenseze , la doar cateva luni de viata ! Pentru mine personal, astfel de relatari fac parte din alt univers, si ma bucur ! Aparitia copilului in viata mea a facut sa vreau sa experimentez si mai multe lucruri in viata asta frumoasa, nu sa ma limitez!
Alexandra/ 14.08.2017
Buna, Dana! Comment-ul este putin off topic, pentru ca pomeneai in articol de cartile de parenting. Pentru ca o sa nasca in vreo 2 luni si vreau sa profit de timpul ramas pentru a citi, imi recomanzi te rog 2-3 carti pe care tu le consideri “bune” de parenting? Sunt atatea titluri pe piata si e extraordinar de greu de cautat si ales ce e mai ok. Multumesc mult!
Rochii/ 15.08.2017
Cred ca toate mamicile au nevoie de astfel de momente din cand in cand. Raluca (https://evio.ro).