Aveam 10 ani si multi bani pe mana

Evenimentul Art Safari Kids, desfasurat recent in capitala, mi-a dovedit o data in plus ca Bucurestiul poate oferi copiilor metode inovatoare de educatie, care ies din tiparele cu care cel putin generatia mea a fost obisnuita. Ca parinti, ne dorim acum pentru cei mici cat mai multe astfel de spatii creative in care sa se joace, sa descopere, dar si sa deprinda noi abilitati. Unul dintre proiectele integrate in acest program a fost si “Schimbam vieti” (Life Changer) dezvoltat de Metropolitan Life, impreuna cu asociatia Junior Achievement, despre care am mai vorbit si aici. Iata ca proiectul isi continua povestea, iar asta ma bucura, pentru ca e vorba de educatia financiara a copiilor, incepand de la o varsta de 8 -9 ani. Prea mici pentru discutii asa serioase. Nu cred. Pai stiti ce faceam eu la varsta asta? Deveneam Abramburica si incepeam sa am salariu, lunar. Semna mama, evident, in locul meu, dar ideea e ca stiu foarte bine ca nu eram prea mica de varsta cat sa nu inteleg ce inseamna un salariu, un job si responsabilitatile care vin odata cu el.

Uite ca proiectul asta m-a pus serios pe ganduri si m-a intors in timp la vârsta de vreo 9 – 10 ani, cu scopul de a-mi aminti ce insemnau pentru mine notiunile de baza in ce priveste educatia financiara. De exemplu, la varsta respectiva plecam in turneu cu Abracadabra (fara parinti) pe litoral, pentru 3 luni de zile, asa cum va povesteam si in postarea anterioara. Sigur ca erau adulti care ne supravegheau constant, dar pe de alta parte eu stiam perfect ce inseamna o DIURNA. Aveam aceasta responsabilitate. Stiam ca primesc lunar sau saptamanal o suma de bani numita “diurna”, din care trebuia sa mananc de 3 ori pe zi, dar si sa imi pastrez cativa bani de dulciuri, jucarii sau cadouri pentru frati. Pe de alta parte stiam ca daca nu rezist tentatiei si imi cumpar o jucărie mai scumpa, o rochie (dadeam de pe atunci semnale…) sau un robot de bucatarie (Doamne, le adoram – de la razatoare, la mixere si storcatoare, ORICE), o perioada trebuie sa mananc supe la plic in camera. Si cum nu imi placeau supele la plic, faceam “abateri” de la planul meu de cheltuieli foarte rar. Partea amuzanta e ca atunci cand veneau banii de diurna, semnam statul de plata cu “Abramburica Dana” – adica autograful meu de pe atunci.

Si faceam economii. Oho, eram printre cei mai buni la capitolul asta din intreaga firma Abracadabra. Sigur, eu nu aveam nici cheltuielile unui adult – tigari, bauturi alcoolice, cluburi etc – asa ca nu imi era la fel de complicat, precum le era lor, sa si economisesc o parte din banutii castigati. Pe de alta parte, eram extrem de determinata ca la finalul filmarilor sa raman cu o suma de bani suficienta pentru a cumpara cadouri familiei. Bine, ideal era sa ma intorc cu cadouri acasa, dar si cu banuti economisiti. Uite asa se intampla ca la finalul unui turneu sa vina adulti din echipa de filmare (pe atunci mi se parea ca erau foarte mari ca varsta, dar de fapt aveau in jur de 20 maxim 30 de ani) sa se imprumute de la mine: “Dana, tu mai ai ceva bani?” – “Da. Mai am ceva.” si cand le spuneam cat economisisem, continuau cu: “Uau! Te rog eu mult atunci sa ma imprumuti si pe mine, si iti dau cand ajungem in Bucuresti”. Aproape de fiecare data ma intorceam acasa la parinti spunandu-le ce adulti imi sunt datori.

Drept urmare, am invatat inca de mica, caci asa a fost sa fie copilaria mea, ce inseamna sa am un buget cu care sa ma intretin pe o anumita perioada de timp, ce inseamna sa faci economii si alte astfel de operatiuni financiare simple, care cred eu ca sunt importante in dezvoltarea unui copil. M-am gandit de multe ori la Vlad, daca i-ar prinde bine genul asta de exercitiu, si cred ca are multe avantaje. Sigur ca exista riscuri, dar sub atenta indrumare a unui adult, cred ca un copil, de pe la varsta de 9 – 10 ani, ar putea invata multe despre cum functioneaza lumea, despre adevaratele nevoi, despre costuri si cheltuieli, cat sa nu aiba senzatia ca lucrurile in viata iti pica din cer. Poate ca tocmai ca urmare a acestei copilarii, eu la 18 ani imi inchiriam, pe ascuns de mama, o garsoniera in care sa merg pe timpul zilei si in care sa fiu independenta…

Sunt foarte mulți tineri care ajung la vârstă adultă și eșuează în gestionarea resurselor proprii și a fondurilor personale, fapt cauzat în mare parte lipsei de educație financiară, care cred ca ar fi trebuit să apară încă din perioada de formare a acestora. Sigur, poate nu intr-o varianta atipica precum cea din copilaria mea, ci ideal prin cursuri de educatie financiara potrivita fiecarei etape de dezvoltare a unui copil.

Potrivit unui studiu realizat la nivel internațional în 2015 de către Standard&Poor (S&P), una dintre cele mai importante trei agenții de rating din lume, şi Banca Mondială, România se aflăpe ultimul loc în Uniunea Europeană din punct de vedere al ratei de “alfabetizare financiară” a populaţiei.  Româniase clasează pe locul 123 la nivel mondial (din 143 de state analizate), în spatele unor state precum Republica Moldova (27%), Pakistan (26%) sau Rwanda(26%). Stam mai rau decat Rwanda! Damn!

Si tocmai pentru ca în România educația financiară apare și se conturează foarte târziu în viața fiecărui individ, Metropolitan Life, împreună cu asociația Junior Achievement își propun să pună bazele educației financiare încă din primii ani de viață ai tinerilor, oportunitate de care generațiile anterioare nu au beneficiat și care, cu siguranță va aduce o contribuție majoră la formarea unei noi generații de tineri responsabili. Prin programul Schimbam vieti/Life Changer, despre care va invit aici (link) sa va documentati pentru copiii vostri, generatia tanara are sansa sa isi dezvolte abilitatile necesare pentru o integrare cat mai usoara pe piatamuncii.  Programul este sustinut de Ministerul Educatiei in Romania si face parte dintr-o initiativa mai ampla, dezvoltata cu sprijinul MetLife Foundation in 18 tari din Europa si Orientul Mijlociu.

Mi se pare relevant ca la finalul programului, rezultatele testelor din 2016 au arătat că peste 70% dintre elevi nu mai participaseră anterior la activități despre finanțe și gestionarea unui buget. Iar in urma participării la program, numărul elevilor care înțeleg și pot explica noțiunea de buget a crescut cu 25%.

Cine stie unde se va pozitiona in acelasi top Romania cand Vlad va fi un tanar adult, care poate isi va dori sa isi dezvolte o afacere, sa faca un credit sau mai stiu eu ce planuri de viitor. Cred ca atat timp cat exista astfel de initiative, schimbarea va veni. Oricum, educatia finaciara eo tema pe care noi parintii nu o prea luam in calcul pentru copiii nostri, si asta pentru ca nu am foat invatati la randul nostru nimic pe acest subiect. Drept urmare, va las cu aceasta tema de gandire, de dragul unui viitor mai bun pentru ei.

In poze port: rochie Parlor, incaltaminte Marc Jacobs. Nu ratati video cu tinuta in miscare:

P..S. Pozele sunt facute in fata la Art Safari, unde lui Vlad i-a placut foarte mult. Si port special rochie, pentru ca stiu ca si asta ii place.