Quote of the Week

E liniste in casa. Vlad doarme. Se mai aud doar gherutele Perditei pe ciment, care se plimba de colo – colo, cautand mancarea de la Craciun. Daca inchid ochii, pasii ei ritmici ma duc cu gandul la un dansator de step de talia lui Fred Astaire. Azi e ziua ei. Implineste 3 ani de cand am gasit-o la 1 noaptea, intamplator, dezorientata, printre masini, pe strada Eminescu. Nu stim in ce data s-a nascut, nici cati ani are, dar stim sigur ca de 3 ani face parte din familia noastra, asa ca noi pe 27 dec o sarbatorim. Doamne cate s-au schimbat de 3 ani incoace.

Cand am gasit-o pe Perdita eu eram insarcinata. Toata lumea imi spunea ca trebuie sa dorm cat mai mult, mai ales pe ultima suta de metri, ca dupa nu o sa mai am parte de acest lux. Iar la mine in casa era haos, caci Yorick tinea mortis sa-si exprime intr-un mod foarte galagios bucuria aducerii in casa a unei “surori”. Ca sa se mai linisteasca, trebuia sa pornesc aspiratorul, de care ii era foarte frica. Doar atunci se calma, venea si se culca langa mine, iar eu puteam sa motai cateva minute cu teava de la aspirtatorul pornit in brate. Era singura solutie sa ma “odihnesc”.

Apoi a venit pe lume Vlad. Si Bum! Viata s-a schimbat complet. Parca nici nu imi mai aduc aminte ce faceam inainte o zi intreaga? La ce imi statea mintea 24h? Inteleg ca mai aveam o filmare, o repetitie, o sedinta foto, un eveniment, un spectacol…ca si acum…dar in rest? Sau in momentele in care iti fuge gandul…pai la ce imi fugea?!

Acum Perdita doarme in dreapta mea, iar Yorick in stanga mea. Vlad doarme in patul lui cel nou in forma de Fulger. In brad beculetele sunt aprinse, Radu e fericit ca a mancat supa azi copilul, jucariile de la Mosul sunt peste tot prin casa, pe masa ma asteapta o felie de cozonac si o ciocolata calda.  Nu stiu cum sa va spun, dar … e perfect. Craciunul de anul acesta a fost parca mai frumos decat speram sa fie.

La multi ani, Perdita!