Custom Menu

Latest From Our Blog

Ocrotita Recurenta

Ocrotita Recurenta

Ce? Nu ati auzit de Ocrotita Recurenta? Pai e o boala veche de cand lumea, mai precis de cand a aparut pe Pamanat primul Parinte grijuliu sa nu-i raceasca acel prim Copil. Deci exista in mod cert si pe vremea cand eu eram bebe. Asa se explica de ce, ca sa nu racesc, mama ma imbraca ca pe un astronaut. Pentru ca de Ocrotita Recurenta nu sufera copiii, ci parintii. Daca si tu esti mereu atenta la sanatatea copilului, inseamna ca esti deja virusata si ar fi cazul sa afli urgent remediul.

 

EN: What? You’ve never heard of Recurring Overprotectiveness? Well, it’s a “disease” as old as time, to be more precise ever since the first overprotective Parent showed up on the face of the earth, careful so his first Child doesn’t catch a cold. So it was surely a thing also back when I was a baby. That’s how I explain that, so that I wouldn’t catch a cold, my bother used to dress me like an astronaut. Because it’s not the kids who suffer from Recurring Overprotectiveness, but their parents. If you are also constantly concerned with the health of your child, it means you also have this “virus” and you should find out what the remedy is.

5 4 2 1

Sunt al treilea si ultimul copil al familiei. Cei care sunteti in situatia mea, stiti ca aceasta pozitie in familie vine cu avantaje si dezavantaje. Un dezavantaj ar fi lipsa pozelor din copilarie. M-am plans de asta ani de zile si o voi face in continuare, pentru ca eu am un numar mult mai mic de fotografii decat fratii mei. Cele mai multe sunt cu Andrei, fratele cel mai mare. “Vaaai, hai sa ii facem o poza cu babetica. Vaaai, hai sa ii facem o poza la baie. Vaaai, hai sa ii facem o poza la mare.” Stiti, cele clasice. Radu, mijlociul, a avut si el parte de cateva sedinte foto, e drept ca multe dintre ele alaturi tot de Andrei. Abia acum mi-a picat fisa: de-aia Andrei nu suporta sa faca poze acum, l-au chinuit prea mult in copilarie! asa se leaga lucrurile. In fine, revenind la numarul de poze cu Radu mic, iarasi nu sunt plangeri din partea nimani. Dar pana la mine, cred ca s-au plictisit teribil sa mai suprinda grimase de bebelusi, caci pozele cu mine bebe sau copil mic sunt extrem de putine.

Asa cum spuneam, exista totusi si avantaje sa fii cel mai mic dintre copii. Unul, pe care il consider extrem de important, e ca pana la tine parintii se relaxeaza. Nu mai fac atacuri de panica la o amarata de febra, nu mai tipa de emotie cand cazi si iti spargi capul, nu mai sunt la fel de impresionati de o tuse sau un rosu in gat. Cu alte cuvinte, Ocrotita Recurenta da semne clare de vindecare pana la al 3 -lea copil. Deci, prima cale de vindecare este sa faceti mai multi copii. Mi se pare o deductie logica. Bine, asta nu inseamna ca boala va fi odata cu trecerea timpului, de la un copil la altul, complet eradicata!  Nuuu! As fi putut fi si al 15 -lea copil, mamei mele cu siguranta i-ar fi fost teama sa nu cumva sa ma traga curentul, i-ar fi fost teama sa ies cu capul ud pe strada, sa am salele goale si picioarele reci. Asta e ceva ce nu se vindeca complet, ci doar se amelioreaza.

Ce? Voi nu erati imbracati ca niste astronauti cum venea putin frigul? Haine peste haine peste haine, incat ma uit la poze (alea putine) si ma minunez ca ma mai puteam misca. Parea ca aveam atat de multe pe mine, incat mi-ar fi fost imposibil sa imi indoi mainile sau sa imi flexez genunchii ca sa pasesc.

Timpul a trecut, iar eu am ajuns sa fiu mama. Pe Vlad nu il imbrac mai gros decat pe mine, ba uneori chiar mai subtire, caci eu m-am transformat de la tratamentul aplicat in copilarie intr-o friguroasa, iar el pur si simplu pare sa suporte mai bine decat mine temperaturile mai joase. Imi spune, “mama, mi-e cald” si mai scot o bluza, ca un parinte ascultator ce sunt, care si-a invatat aceasta lectie. Mai am desigur multe de invatat, si chiar daca ma consider un parinte relaxat, cred ca abia odata cu trecerea anilor voi tine Ocrotita Recurenta sub control.

Denumirea aceasta amuzanta nu imi apartine. Este formulata de Secom®, care de altfel propune si remedii naturale modern pentru provocarile moderne cu care ne confruntam in viata de zi cu zi, viata tot mai agitata, tot mai incarcata, tot mai stresanta. Mai multi pediatri mi-au recomandat de mai multe ori suplimentele de la Secom®, asa ca m-am bazat pe experienta personala cand m-am decis sa va transmit remediul pentru Ocrotita Recurenta: gama de produse naturale pentru copii, ChildLife® Essentials, despre care puteti citi pe indelete aici.  Eu amintesc de Colostrum Plus Probiotics (remediul pentru Explorism – Cand ai un mic explorator, care alearga peste tot si vrei sa il tii sanatos) si de Pure DHA & Cod Liver Oil (remediul pentru Einstein-ism – Cand vrei sa ii oferi copilului o dezvoltare cognitiva cat mai buna).provocare_57c84b90ddb31

Dragi parinti, va doresc sa treceti usor peste aceasta perioada a anului, cand racelile sunt la moda.

 

P.S.: Sa va mai zic ca Vlad merge din septembrie la gradinita, ca acum are muci si ca o data la doua zile ii iau febra de frica sa nu raceasca mai rau? Exagerez? Oare?

dana-rogoz-01

EN: I am the third and last child of the family. Those of you who are in the same situation, know that this position in the family comes with advantages and disadvantages. A disadvantage would be the lack of childhood photos. I have complaining about this for years and I will keep doing so, because I have a significant lower number of photos than my brothers. Most of them are with Andrei, the oldest brother. “Whooo, let’s take a picture while he’s eating. Oooh, let’s take a picture at bath time. Ooohh, let’s take a picture at the seaside.” You know, the classical ones. Radu, the middle one, had his share of photo sessions, it’s true, most of them with Andrei. I just realized: that’s why Andrei hates taking pictures now, they tormented him too much during childhood! Now everything fits together. Coming back to the number of pictures with Rad as a child, we have no complaints from anyone. But until I came along, I think they were terribly bored catching baby faces on camera, because the photos with me as a baby or small child are extremely few.    

Like I said, there are also advantages to being the youngest child. One, which I consider to be very important, is that until they get to have you, the parents are more relaxed. They don’t get panic attacks from some fever, they don’t show desperately when you fall and crack up your head, they are less impressed by a cough or a sore throat. In other words, Recurring Overprotectiveness shows clear signs of recovery until the third child. So, the first way of healing is to have more kids. I think that’s logical. Still, that doesn’t mean that the disease will be completely eradicated, from one child to the next! Nooo! I could have been my mother’s fifteenth child, she still would have been afraid that I might stand in draft, she would have been afraid to let me go out with my hair wet and cold feet. That’s something you never recover from, it just gets better in time.

What? Weren’t you also dressed like astronauts as soon as it got cold outside? Clothes over clothes over other clothes, that I am wondering looking at the pictures (those few I have) how I could move. It looks like I am wearing so many, that it would have been impossible for me even to bend my knees so I could walk.

Time has gone by, and now I am a mother myself. I don’t dress Vlad warmer than myself, sometimes even lighter, because from the treatment I received as a child, I have become very sensitive to the cold, and he just seems to bear lower temperatures much better than me. He says, “mum, I’m hot” and I take a blouse off of him, like a good parent that I am, who has learned her lesson. Surely, I still have much to learn, and even thoughi consider myself to be a relaxed parent, I think that only in time will I be able to keep Recurring Overprotectiveness under control.  

This funny name doesn’t belong to me. It’s from Secom®, who propose modern natural remedies for these mild modern diseases which we confront in our every day life, which is more agitated, fuller and more stressful. A few Pediatricians have recommended to me the supplements from Secom®, so I relied on personal experience when I chose to send out to you the remedy for Recurring Overprotectiveness: the new natural product line ChildLife® Essentials, which you can read more about here. I mention Colostrum Plus Probiotics (the remedy for Explorism – when you have a small explorer, running around everywhere and you want to keep him healthy) and Pure DHA & Cod Liver Oil (the remedy for Einstein-ism – when you wish to give your child the best possible cognitive development).

Dear parents, I hope you get by as easy as possible through this time of the year, when colds are in high trend.

P.S.: Should I also tell you that Vlad has been going to kindergarten since September, that now he has a cold and that every two days I measure his fever so that it doesn’t get worse? Am I exaggerating? Really?

11Comments
  • Lili/ 14.10.2016Reply

    Offff,,. Ce frumos a fost articolul pana la partea de reclama!

    • maria/ 15.10.2016Reply

      Get over it! E normal sa faca reclama, nu inteleg eterna indignare cu privire la reclame. Din ce crezi ca traieste blogul?

    • Irina/ 15.10.2016Reply

      Exact!
      Din categoria lapte de crestere si nu formula 🙂
      Nu ne imbracam gros, da bagam niste vitamine 🙂 pt imunizare sau suplimente pt ce? Sa fie 🙂

      • Dana/ 16.10.2016Reply

        Hey. Am pierdut un pic legatura, nu stiu la ce anume te referi, dar voiam sa iti clarific ca ambele variante sunt corecte, atat lapte de crestere, cat si formula. Doar ca pe prima, toti producatorii de lapte praf o folosesc pentru varsta copilului mai mare de 1 an, iar “formula” este pana intr-un an. Deci cand citesti despre “lapte de crestere”, inseamna ca este pentru copiii mai mari de 1 an. Legat de vitamine, probiotice, suplimente naturale – cred ca toate mamele ajungem la un moment dat sa i le oferim copilului (in functie de recomandarea pediatrului) sau macar sa ne informam despre ele.

  • Sorina/ 14.10.2016Reply

    Da! Incep si ma transform ??? intr o grijulie ?! Cu totii eram infofoliti și se pare că, “traumele” copariei le transferam si copiilor noștri! ?

  • Eliza/ 14.10.2016Reply

    despre poze vreau sa iti zic ca nu esti corecta 🙂
    Vezi cat timp ai acum de cand ai copilul si imagineaza-ti cu inca 2 copii cat TIMP ai avea sa faci poze! 😛
    Eu am 2 si nu mai reusesc sa fac cate as vrea (noroc cu telefoanele….)

    PS: si vreau sa ajung la vreuna din piesele tale si nici asta nu am reusit…:(

    • Dana/ 15.10.2016Reply

      Mama mereu s-a justificat spunand ca la mine au aparut deja casetele VSH. Are foarte multe la ea acasa cu mine de pe la spectacole si alte filmari, doar ca nu mai avem la ce sa le vedem 🙂

  • Mihaela/ 15.10.2016Reply

    Dana facem parte din aceeasi generatie. Si eu sunt cea mai mica, poate la tine a fost un avantan ca dupa 2 baieti a venit fetita. La mine dupa 2 fete a urmat si a treia 🙂 eu tot timpul am fost baiatul lui tata. Si acum imi aduc aminte de acele caciulite cu gat, de pantalonii tricotati, de fularul care imi turtea nasucul :)))). La randul meu cat a fost bebe mic nu m-am stresat dar acum parca ma stresez din ce in ce mai mult. Sa nu raceasca sa nu cumva sa stea acasa si sa ramanem in urma cu lectiile la scoala( noi suntem anul acesta in grupa zero) dar probabil daca o sa mai apara si al doilea bebe voi fi deja ” calita”

  • Georgeta Dinca/ 15.10.2016Reply

    ???? Si eu tot a treia am fost si nici poze nu prea am din copilarie?

  • Ev/ 15.10.2016Reply

    Always love your posts 🙂

  • Raluca R/ 16.10.2016Reply

    Foarte bun articolul tau Dana, intr-adevar! Si eu patesc la fel cu cel mic cu gradinita, chiar eram curioasa cum suporta Vlad al tau colectivitatea, ce sa facem trebuie sa treaca si prin asta. Cat despre pozele din copilarie, trebuie sa recunosc ca si eu stau la fel de prost ca si tine, tu macar ai casetele, vezi ca se pot transforma in Dvd-uri, am facut eu asta pentru tatal meu acum vreo 2 ani! Deci nimic nu e pierdut… sunt importante si filmarile alea, asa ca salveaza-le!

Leave a Comment