Va rugam nu hraniti dinozaurii!

Va rugam nu hraniti dinozaurii!

Hai sa va arat cum am petrecut weekendul trecut: de la Dino Parc la Balea Lac!

Azi noapte ne-am intors dintr-o scurta iesire la munta. Si cand zic “scurta”, ma refer la o noaptea. In aceasta postare voi pune pozele in ordine cronologica, ca sa va pot povesti pas cu pas traseul ales. Mai intai, am servit una bucata felie de tort, chiar inainte de a iesi pe usa. Era un tort surpriza, primit cadou de la Baby Fresh Food, si nu puteam sa plecam din oras inainte de a-l gusta. E un tort facut doar cu ingrediente sanatoase, special alese pentru copii (da, nu are zahar!). Asa ca am inceput weekendul cu un mic rafat!

Am plecat apoi spre Rasnov, dorindu-ne foarte mult sa vizitam Dino Parc impreuna cu Vlad. Primele poze sunt din Titicarul care urca pana la intrarea in parc:

Pentru ca Vlad dormea, am ales sa ne oprim intai la restaurantul de la intrare, sa ne potim noi – parintii – foamea. S-a trezit imediat cum am comandat, asa caam inceput sa il plimbam cu randul, pana isi termina fiecare ce avea in farfurie. Asa a zarit primul dinozaur! De fapt, era doar un schelet al unui dinozaur. A bagat mana in farfuria mea, a furat un cartof prajit si a pornit-o inspre scheletele dinozaurului sa il hraneasca. Desi s-a straduit din rasputeri sa-l convinga sa se aseze la inaltimea lui (il punea sa faca culcat ca pe cainii de acasa), ca sa ii poata da cartoful, ce sa vezi, dinozaurul nici nu s-a clintit. Am continuat apoi turul prin parc, pana cand in sfarsit a gasit un dinozaur la inaltimea potrivita, caruia i-a varat cartoful fix intre colti. 

Seara am mancat in Poiana Brasov, iar a doua zi de dimineata am pornit-o spre Balea Lac. Pe drum ne-am oprit la Manastirea Rupestra de la Sinca. Este un loc minunat, despre care va spun sincer ca nu stiam mare lucru. Am oprit asa, neprogramat, si experienta a fost de necrezut. Va recomand sa o vizitati, pentru ca e unica la noi in tara. Din pacate nu am imagini de acolo, pentru ca am uitat amandoi aparatul in masina. De fiecare data cand suntem cu Vlad uitam cate ceva in urma noastra…

Ultimele imagini sunt de la Cabana Balea Lac. Vlad a cersit pe la alte mese niste paine, pana sa ii vina mancarea. Apoi, a fost acel moment de liniste pe care mi-l doream…

Doar un moment. Scurt. Dar tot a meritat! Apoi un drum infernal de lung inapoi spre casa.

In seara aceasta, de la ora 20:00, joc din nou “Jurnalul lui Adam si al Evei” la Godot Cafe Teatru si va astept pe toti cu mare drag. De fiecare data in sala sunt si prieteni ai acestui blog, pe care ii simt aproape, ii simt ca ma sustin. Iar pentru asta va sunt extrem de recunoscatoare. Gata, fug ca intarzii!