Quote of the week

Dupa cununia civila a Adelei si a lui Radu, m-am trezit la o masa cu prieteni foarte dragi, povestind cu totii in miez de noapte cate-n Luna si in stele. Nu mai tin minte cum, dar cert e ca la un moment dat am ajuns la o sectiune foarte aparte de povesti, ce poarta titlul “La Doctor”. Imposibil sa nu aveti si voi cateva intamplari amuzante de impartasit la un pahar de vin cu cei mai fricosi prieteni ai grupului (caci despre cele triste nu puteam vorbi la o seara de petrecere). Eu pot spune ca detin o colectie de top!

Printre “avantajele” pe care le am ca persoana publica se numara si emotiile asistentelor care imi iau sange. De multe ori am auzit replica: “Imi cer scuze, am emotii”, in timp ce acul cauta cu disperare vena mea… – “Nu-i nimic, cautati, cautati…” venea raspunsul meu sau “Hai sa incercam la cealalta mana”, daca vedeam ca se ingroasa gluma.

Dar totusi cea mai amuzanta experienta “la doctor” am avut-o in liceu, exact inainte de a intra in sala de operatii, pentru a mi se extrage amigdalele. Am ajuns la un medic recomandat, care dupa ce s-a uitat in gatul meu mi-a confirmat ca nu se mai poate face nimic si ca e musai sa fiu operata. Nu mai facusem nici o operatie pana atunci, iar cuvantul in sine nu imi suna placut. “Nu ai de ce sa iti faci griji, e cea mai usoara operatie din lume!”.

Foarte curajoasa, in ziua operatiei, in dreptul liftului ce urma sa ne conduca spre sala, am un scurt dialog cu doctorita mea, pe care o vad cam …speriata:

“Oofff…am asa niste emotii”, imi spuse ea frecandu-si fata cu mainile.

“Emotii??? De ce emotii?” intreb eu imediat, sperand ca emotiile dansei sa nu aiba nicio legatura cu mine si operatia iminenta de amigdalita.

“Asaaa…am emotii cu tine. Stii cum e…tocmai la tine mi se intampla!”

Nu imi venea sa cred ce aud, in timp ce liftul ne cobora incet spre sala de operatii. Incep sa o incurajez: “Lasati, o sa fie bine! O sa vedeti!” Se inversasera rolurile; acum eu îmi încurajăm medicul.

“Nu aveti de ce sa va faceti griji! Nu ati spus si dumneavoastra ca e cea mai usoara operatie din lume????”

“Ba daaa, dar… cine stie?! Daca prind vreo coarda vocala….”

OK, deja nu mai voiam sa aud. Partea cu “coarda vocala” nici nu existase pana atunci in vreo proiectie de-a mea, asa ca simteam ca trebuie sa pun punct discutiei, urandu-i doctoritei, dar mai ales urandu-mi mie in gand: “Succes!”

Nu mai am amigdale. Si da, au fost scoase exact atunci, fara sa apara nicio complicatie. Cert e ca dupa ce le-am povestit intamplarea asta prietenilor de la nunta, aproape toti mi-au spus ca ei nu ar mai fi intrat in sala de operatie in locul meu. Voi ce ziceti?