Despre alaptare, din nou…

Despre alaptare, din nou…

“Alaptezi?” e una dintre acele intrebari la care stii deja ce raspuns ar vrea sa primeasca persoana care o pune. “Da” – “Bravo. Ce bine. Si eu am alaptat…” continuand apoi sa-ti povesteasca experienta sa personala. Asadar, dupa “Cum nasti?” si asteptarile multor persoane (care cel mai probabil nici nu iti sunt foarte apropiate) de a naste natural, urmeaza imediat presiunea alaptarii. TREBUIE sa alaptezi, iti vor spune toti. E CEL MAI BINE. Si da, chiar e cea mai buna optiune pentru bebelus. Dar eu simt asa o presiune a celor din jur legata de acest subiect, incat nu ma mir cand in jurul meu multe mame clacheaza. Hai sa o luam putin altfel:

ORICE ZI DE ALAPTARE IN PLUS E MAI BINE DECAT DELOC – pe nicio mama nu o sa o ajute sa ii amintesti informatia ca OMS recomanda alaptarea pana la 2 ani, cand ea e in a 2 a zi dupa nastere si cu toate eforturile lumii ei nu ii curge nicio picatura de colostru.

FIECARE EXPERIENTA IN CEEA CE PRIVESTE ALAPTAREA E UNICA – si spun asta in contextul in care cu Lia am avut complet alt traseu decat cu Vlad, desi am facut acelasi lucru simplu, esential: i-am pus la san de cate ori o cereau. Si totusi, la Vlad lactatia s-a reglat abia pe la 1 luna, in timp ce cu Lia din prima saptamana postpartum. Amandoi au avut nevoie de completare in maternitate, caci nu am fost dintre mamele care sa aiba lapte din plin imediat dupa ce au nascut (sau chiar dinainte de a naste), dar in cazul amandurora am ajuns sa alaptez fara probleme, fara completare, fara dureri. La amandoi am avut ragade in primele zile (la Vlad in primele saptamani), chiar daca pe Lia stiam deja sa o atasez corect la san. Vlad plangea de foame si cerea san din 30 in 30 min, in timp ce Lia a facut singura pauze si de 2 – 3 ore dupa mese, inca de la inceput. Ce incerc sa subliniez e ca experientele mele foarte diferite m-au facut sa ma gandesc, o data in plus, ca nu e ok sa judeci nicio mama, caci SIGUR NU STII PRIN CE TRECE. Da, poate ca si tie ti-a fost greu, poate ca ai simtit ca ai facut eforturi supraomenesti, dar poate altei femei ii e si mai greu. Si are nevoie de incurajari blande si intelegere.

Stiu ca in anul in care il nascusem pe Vlad, aparuse o statistica care suna alarmant: “Rata alaptarii in Romania este de doar 12,6%!” Si stirea asta a speriat o multime de comunitati de mame. Dar toti uitau sa mentioneze ca procentul se referea la mamele care alaptau exclusiv 6 luni implinite. Adica bebelusii care primisera chiar si o singura masa de completare in maternitate, cei care primisera chiar si o singura lingurita de apa in primele 6 luni, cei care incepusera diversificarea din diverse motive inainte de 6 luni implinite NU intrau in acest procent (de altfel un procent mare comparativ cu alte tari din Europa, unde mamele se intorc mai repede la munca si incep de multe ori diversificarea mai devreme). Asadar, un gand mult mai incurajator e ca peste 90% din mamele din Romania INCEARCA ALAPTAREA. Si sunt minunate pentru tot efortul lor, pentru noptile nedormite, pentru durerile si grijile prin care trec.

L-am alaptat pe Vlad pana la 1 an si 3 luni, o alaptez pe Lia acum, dar nu sunt vreo exceptie, vreo mama-eroina. Sunt la fel ca toate celelalte care au incercat cu toata vointa alaptarea. Si da, am reusit, dar le inteleg si nu le judec pe cele care renunta mai devreme. Suntem diferite, traim experiente unice.

Sper astfel ca acest articol, menit sa incurajeze alaptarea, desigur, sa nu puna totusi presiune suplimentara pe mame, sa sporeasca grijile si sentimentul de vinovatie, care are oricum izvoare nebanuite.

Acum 6 ani am scris un alt articol despre alaptare, despre care multe mame mi-au vorbit, chiar si la cativa ani distanta. M-am bucurat ca o parte dintre ele s-au regasit si ca povestea mea le-a incurajat. Il puteti reciti aici.

Acum, in schimb, a fost altfel. Infinit mai usor. Stiam ce am de facut, corpul si mintea stiau ce au de facut, eram mai stapana pe mine si eliminasem cu bunastiinta presiuni exterioare nejustificate. Si am avut astfel parte de un inceput nesperat de bun.

Singura problema care a aparut, caci nu se putea asaaa, fara niciun hop, a fost pe la 1 luna jumate, cand mi s-a blocat un canal. Vai ce dureri! Mult mai mari decat cele de inceput. Aproape ca nu imi venea sa cred ca dupa un debut asa bun si lin, am dintr-odata probleme. Ce m-a ajutat, in caz ca veti trece vreodata prin asta: 1. Consult medic ginecolog + sfaturile pediatrului + discutie telefonica cu un consultant in alaptare. 2. Pus copilul la sanul cu probleme sa incerce sa desfunde canalul + pompa de san. Lia la un moment dat incepuse sa se enerveze, caci tragea din sanul angorjat (ce dureri!!!), fara sa curga nimic, asa ca abandona frustrata. Atunci continuam cu pompa de la Avent din imagini, care a fost AUR, ajutandu-ma enorm in zilele respecive. Treptat, reusisem sa o fac pe ea sa suga din sanul cu probleme, caci e adevarata vorba cu “bebe e cea mai buna pompa”, dar muncea la el pana adormea. Asa ca musai trebuia sa folosesc pompa electrica la celalalt san, ca sa nu scada productia la el. Suna complicat acum, in scris, dar in practica incepusem sa iau intuitiv deciziile si se simtea de la o zi la alta ca sunt cele bune.
Am mai folosit in perioada respectiva si pernitele termice pe care le puneam incalzite pe san inainte de alaptare, si reci dupa alaptare. Sau mai bine zis dupa “incercarea de alaptare”, caci nu intotdeauna reuseam sa desfund canalul si sa golesc sanul. Am pus si varza, am pus si dusul cu apa calda, am pus si creme pe baza de lanolina (caci aparuse ceea ce pe net am gasit sub denumirea de “perla de lapte”), am pus tot! :))) Culmea e ca imi trecea dupa o zi – doua de chinuiala, ma relaxam, si apoi iar ma trezeam dimineata cu sanul angorjat si dureros. Dar, am scapat si de acest hop, iar acum ne bucuram de alaptare, de momentele noastre intime, in liniste, de priviri, de zambete.

Asadar, pompa de san am folosit-o la ambii copii, la fel si recipientele de stocare (desi nu am mari “provizii” in congelator…). La Vlad m-a ajutat foarte mult protectia de silicon de la Avent, dar de data aceasta nu am avut nevoie de ea. Vlad a acceptat suzeta pana pe la 3 luni, Lia deloc. Dar acesta e doar inceputul… maine – poimaine vorbim de diversificare. Sa vad acolo ce diferente ma asteapta.

Sunteti minunate, mamici! Chiar sunteti!

P.S. Si sa stiti ca pe site-ul www.philips.ro/avent, folosind codul DANAROGOZ, veti avea o reducere de 30% la orice produs din gama Avent. Sper sa va bucurati de acest mic cadou din partea mea!

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Philips Avent. Multumesc ca sustineti brandurile care sustin acest blog.